Alegeți o limbă
Hazardul potrivește bine lucrurile, câteodată. Omul care personifica marele Jihad [războiul sfânt] internațional moare în momentul în care "primăvara arabă" tocmai a făcut să pălească aceste utopii totalitare. Din momentul în care popoarele arabe s-au revoltat în numele democrației și nu al islamismului sau pentru reîntoarcereza la califat - promovată de Al-Qaida -, Osama bin Laden a devenit un muribund politic. Cea anunțată duminică seara, pe 1 mai, de către președintele Barack Obama, a fost ca o a doua moarte a fondatorului Al-Qaida, atunci când un comando american l-a ucis pe bin Laden în Pakistan.
Prima înștiințare a decesului - politic, de data aceasta - disidentului saudian putea fi citită în sloganurile manifestanților din Tunis și Cairo. Acestea nu reflectau ura față de Occident, "de creștini și de evrei", ura față de America - lozincile obișnuite ale lui bin Laden pentru încurajarea adepților lui - ci dorința de libertate și de democrație, două "valori" disprețuite profund de șeful mișcării Jihad.
În lumea arabă, cel puțin, bin Laden pierduse bătălia: revoltele actuale nu sunt conduse în numele islamismului, această iluzie muritoare a șefului Al-Qaida care credea că reîntoarcerea la califat și la islamul original este soluția tuturor problemelor țărilor arabe, și chiar a lumii întregi. Bin Laden moare în momentul în care capacitatea de recrutare și de antrenament a islamismului este în declin. Asta nu înseamnă că nu vor mai exista atentate. Şi nici că Al-Qaida și filialele ei din Magreb și Sahel nu vor mai funcționa. Vor exista întotdeauna grupări care se vor auto-proclama ca făcând parte din această mișcare, și care vor ucide și răpi din când în când. Marocul tocmai a trecut prin această experiență.
Acest cult al violenței oarbe nu este singura moștenire lăsată de bin Laden. Omul care s-a stins a marcat profund - în cel mai rău mod - acest început al secolului al XXI-lea. Osama bin Laden, descendent al unei familii saudiene bogate, format în timpul luptei din Afganistan împotriva sovieticilor, a marcat peisajul nostru strategic.
Pentru că au crezut că trebuie să răspundă atentatelor din 11 septembrie printr-un război, Statele Unite sunt în continuare încurcate în două conflicte armate: în Irak, și mai ales în Afganistan. Aceste aventuri au epuizat SUA, din punct de vedere militar și financiar; i-au stricat imaginea pe termen lung, în lumea arabo-musulmană.
Dl. Obama va putea obține beneficii, în Statele Unite, de pe urma eliminării lui bin Laden; dar rămâne totuși împotmolit în meandrele afgane. Alt aspect al moștenirii: Al-Qaida a dovedit că un mic grup de oameni poate să înfăptuiască o ucidere în masă. Dacă bin Laden, cu o armă chimică sau biologică, ar fi putut ucide nu 3 000, ci 3 milioane de persoane la New York, ar fi făcut-o. Această perspectivă a făcut ca lupta împotriva terorismului să devină o prioritate absolută. Şi, în numele acesteia, în America, în Europa și în alte părți ale lumii, obsesia securității a condus la limitarea libertăților publice. Încă nu am încheiat de tot capitolul bin Laden.
