Alegeți o limbă
Doar un copil şi-ar fi putut închipui că Rusia va lăsa Ucraina să-i scape printre degete...Totuşi, Bruxelles a făcut o serie de greşeli de apreciere, căzând mai ales în eroarea de a crede că războiul rece s-a sfârşit. Probabil nimeni nu ştie mai bine decât popoarele din Estul şi Centrul Europei că acest credo este naiv. Suntem în ajunul summitului Partenariatului Estic, de la Vilnius, 28-29 noiembrie, Iulia, fostul prim ministru, firava prizonieră de aur, a ajuns miza jocului politic. Cu ce consecinţe, cu ce reacţii, şi spre folosul cui...un interviu cu Nicu Popescu, cel mai bun expert în acest domeniu, astăzi expert pentru relaţiile UE-Rusia, Europa de Est, Caucazul de Sud, gestiuni ale crizei... la EUISS, Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene, la Paris.
De Iulia Badea Guéritée şi Judith Sinnige
Iulia Timoşenko pare să fie şi un Cal Troian şi un călcâi al lui Ahile pentru Ucraina.... Se spune chiar că guvernul ucrainean ar fi cerut 20 de miliarde de euro pentru a compensa pierderile suferite de Ucraina ca urmare a contractului foarte defavorabil, semnat de Timoşenko cu Moscova, pe vremea când era prim ministru. Pe de altă parte, toată lumea se miră de “şantajul” practicat de UE faţă de Kiev: Iulia pentru acord. Acelaşi precum cel practicat de ruşi, nu?
Nicu Popescu -Nu sunt sigur de sumele exacte, dar este clar că Ucraina este într-o poziţie mai degrabă dificilă, care s-ar putea înrăutăţi sub presiunea Rusiei. În consecinţă, Ucraina are nevoie de sprijin extern pentru a susţine situaţia economică, măcar până la următoarele alegeri prezidenţiale din primăvara lui 2015. Deci a cerut sprijin european şi american care ar fi putut să faciliteze accesul la linii de credit de la organizaţii financiare internaţionale pentru a păstra ţara pe linia de plutire.
Cât despre Timoşenko – nu este un şantaj în numele UE. Ucraina spune că vrea să se alăture UE la un moment dat, şi în stadiul actual aspiră, oficial, să semneze un acord de asociere, să obţină posibilitatea de a călători fără vize şi să-şi întărească legăturile energetice cu UE, pentru a diminua dependenţa de Rusia.
UE vrea acelaşi lucru dar cu câteva condiţii. Printre ele se găseşte un sistem de justiţie mai transparent şi corect, care să nu fie o unealtă de constrângere a politicienilor. De aceea există atât de multe discuţii despre Timoşenko. Dar asemenea condiţii diferă în mod fundamental de relaţiile Ucrainei cu Rusia.
În două privinţe. Să începem cu faptul că Ucraina vrea să se apropie de UE, nu de Rusia. Ce face UE este că pune unele condiţii pentru a lăsa Ucraina să vină mai aproape. Ceea ce face Rusia este că încearcă să forţeze Ucraina să facă ceva ce Kiev nu vrea să facă în mod deschis. Şi instrumentele diferă atunci mult. Rusia nu doar că pune presiune politică, dar aplică şi instrumente coercitive în viaţa reală. Nu cuvinte, ci restricţii foarte specifice ale comerţului, care îi costă pe ucraineni mulţi bani şi posibile slujbe. Asemenea metode nu fac parte din setul de instrumente al UE. UE foloseşte cuvinte, nu bastoane.
Kiev nu va semna, este clar, acordul. Moldova şi Georgia vor suferi din această cauză?
Procedural, nu există un impact asupra Moldovei şi Georgiei. UE are propria ei viteză a relaţiilor cu aceste state, care nu depind de Ucraina sau Armenia. Totuşi, vor fi efecte negative indirecte. Pentru Georgia şi Moldova a fost mai uşor să se apropie de UE, să implementeze standarde UE, parte a unei tendinţe regionale în care Ucraina era cheia. Acestea fiind spuse, situaţia între Georgia şi Moldova diferă. Moldova este direct la graniţa cu UE, şi la aproximativ aceeaşi distanţă de Moscova ca de Italia. Acest gen de geografie contează. Geografia Georgiei este mai complicată.
Semnarea acordului de aceste state, parafarea lui de altele, Ucraina, Moldova, Georgia, ce înseamnă de fapt ? Un pas în plus spre o adeziune sau doar o “recompensă” pentru faptul că nu vor intra aşa de repede în UE ? Cum sunt denumite în acest acord statele cu pricina : state europene, ţări europene, ţări care doresc să adere etc.?
Acordul este un pas spre UE. Nu promite statutul de membru, dar în cazul Moldovei şi Ucrainei se menţionează că cele două ţări sunt europene, în timp ce pentru Georgia acordul menţionează că este o ţară Est-europeană. Acestea sunt formule diplomatice care sunt aici pentru o serie de motive. Totuşi ceea ce contează este că, în ciuda faptului că acordul nu promite statutul de membru, implementarea sa este precum o pregătire de aderare la UE – sunt asumate aceleaşi lucruri – implementarea “acquis-ul” UE, adaptarea la standardele UE şi transformarea acestor ţări, pentru a se găsi pe aceeaşi linie cu practicile europene
Semnarea acordului, de Moldova, nu va complica relaţiile cu Transnistria?
Transnistria ar putea avea beneficii în urma relaţiillor Moldova-UE şi a liberului schimb Moldova-UE. În toţi aceşti ani, Transnistria a beneficiat de un acces mai uşor la piaţa UE, în virtutea faptului că este, legal, o parte a Moldovei. La fel ar trebui să se întâmple după ce este semnat Acordul de Asociere. Transnistrenii vor trebui să îndeplinească anumite condiţii, să asigure mecanisme care să monitorizeze că nu se va abuza de beneficiile care vor veni din zona de liber-schimb, dar, dacă doresc, pot lucra cu UE şi Chişinău pentru a reuşi asta. Problema este că se pare că nu vor să facă acest gest, acum, din motive politice.
