O generaţie sacrificată

În Portugalia, procentul de şomaj la tineri este de două ori mai ridicat faţă de cifrele populaţiei totale. Printre cei care au un loc de muncă, doar o treime scapă de trista regulă a contractului pe durată limitată, des "recibos verdes" ["cupoane verzi", concepute la origine pentru a-i plăti pe muncitorii independenţi, dar care s-au generalizat şi au devenit emblematice pentru precaritatea din Portugalia] şi alte forme precare de muncă.

Un absolvent de facultate din zece părăseşte astăzi Portugalia. Acesta este portretul acestei generaţii fără viitor. În aceste timpuri de grevă generală [organizată miercuri 24 noiembrie], nici nu mai este de mirare faptul că sindicatele pun tinerii în primele ranguri ale conflictului.

Într-o ţară unde mâna de lucru posedând o diplomă universitară este rară, şi într-o lume din ce în ce mai concurenţială unde studiile sunt un criteriu esenţial, creşterea numărului de diplomaţi universitari ar trebui să fie primită ca o veste bună. Şi totuşi nu este cazul. În criza actuală, tinerii sunt cei mai atinşi de dispariţia locurilor de muncă şi, printre ei, cei care au investit în studii sunt cei care găsesc cel mai des uşile închise.

"Individualismul a ajuns la stadiul de epuizare"

Pentru Elisio Estanque, profesor de economie şi cercetător la Centrul de studii sociale al universităţii din Combria, discursul sindicatelor este "cu atât mai justificat cu cât instinctul de supravieţuire şi individualismul au creat printre tineri o anume rezistenţă la formele colective de luptă": sindicalismul trebuie să găsească "modalităţi de a-i sensibiliza şi de a-i mobiliza". "Individualismul este bine asumat în timpuri prospere, când oportunităţile există. Totul se schimbă pe timp de criză", crede Estanque, convins că "individualismul a ajuns la stadiul de epuizare".

"Cred că este natural ca tinerii, fie deoarece îşi pierd speranţa, fie deoarece cunosc o criză de conştiinţă, încep să se organizeze. [Din acest punct de vedere], invazia pacifică a unui centru de apeluri, cu puţin timp în urmă [în 11 noiembrie, de organizaţia "Precari inflexibili"], este fără îndoială un semnal". Cu un contract de muncă temporară sau cu recibos verdes, nu este uşor să înfrunţi figura patronală, şi cu atât mai puţin într-un context de "deficit democratic", consideră Elisio Estanque.

În timp ce locurile de muncă sunt rare (şi puţin calificate), să nu ne mai mirăm că tinerii portughezi sunt din ce în ce mai numeroşi în a alege să plece. În ultimii zece ani, fluxurile migratoare au atins proporţii nemaivăzute din 1960, şi dacă au scăzut decurând, nu este decât doar pentru că criza a lovit şi în străinătate. Rui Pena Pires, sociolog şi profesor la Institutul superior de ştiinţe ale muncii şi ale înterprinderii, la Lisabona, vorbeşte de 60 000 de plecări anuale (contra a aproximativ 70 000 în anii 1960). Natura acestor plecări este totuşi diferită, căci altădată "aproape nimeni nu revenea după câţiva ani, în timp ce astăzi mobilitatea este foarte puternică".

Portugalia este un exportator de materie gri

"Nu vom dispune de statistici pe categorii de vârstă decât peste aproximativ şase luni. Totuşi, ştim că emigraţia îi loveşte înainte de toate pe tinerii activi", explică coordinatorul de proiecte Atlas das Migraçoes [Atlasul migraţiilor]. Cifrele care vor veni confirmă probabil sentimentul general: "Cunoaştem toţi tineri care au părăsit recent Portugalia. Cei doi fii ai mei, de exemplu, sunt în străinătate".

Mai bine pregătiţi, dispunând adeseori de o reţea de cunoştinţe îmbogăţită în timpul schimburilor universitare, diplomaţii sunt primii care privesc dincolo de frontierele portugheze. Piaţa muncii este astăzi internaţională. Potrivit Băncii Mondiale, 20% dintre diplomaţii portughezi trăiesc în străinătate, şi dacă privim mai atent aceste cifre, apare un fapt şi mai revelator: mai mult de unul din zece (11%) îşi obţine diploma în Portugalia înainte de a emigra.

"În Marea Britanie, 10% din studenţii proaspăt diplomaţi emigrează. La aproape aceeaşi cantitate, sosirea de imigranţi posedând calificări universitare compensează din plin lipsurile. Nu este cazul în Portugalia", precizează Rui Pena Pires. În alţi termeni, Portugalia este astăzi un exportator net de materie gri. "Trebuie să fim atenţi la generaţiile urmtoare dacă vrem să avem o economie competitivă, dacă vrem ca portughezii să se simtă în securitate, ca democraţia să prospere, insistă Elisio Estanque. Dar cei mai calificaţi, cei mai competenţi sunt şi cei mai îndrăzneţi, cei care îndrăznesc să ia riscul de a pleca".

Austria

O "generaţie pierdută"

Ne aflăm în faţa unei "generaţii pierdute"? , se întreabă Falter, în urma constatării că în Uniunea Europeană, un tânăr de mai puţin de 25 de ani din cinci nu are un loc de muncă. Unul din doi în cazul Spaniei, al Letoniei sau Lituaniei. În Austria, unde procentul de şomaj la tineri nu este decât de 9%, două treimi din cei cu vârste de mai puţin de 25 de ani şi fără loc de muncă sunt copii de imigranţi, notează săptămânalul vienez. Compteneţele lor, mai ales lingvistice, nu sunt valorificate, adaugă Falter: doar 2% din patronii vienezi cer într-adevăr la angajare stăpânirea unei alte limbi străine decât engleza. "Ceea ce este uimitor, într-un oraş care trăieşte din exporturi şi unde una din două persoane are origini străine", remarcă Falter.