Zagreb, 27 noiembrie. Un panou invită să se voteze “da” la referendum, pentru a face neconstituţională căsătoria gay.

O revoluţie neo-conservatoare

Pe 1 decembrie, croaţii sunt chemaţi la urne într-un referendum care are scopul de a stabili dacă în Constituţie poate fi acceptat exclusiv conceptul de căsătorie heterosexuală. În opinia scriitoarei Slavenka Drakulić, acesta este un nou pas înapoi, în momentul în care ţara a revenit în “casa comună” europeană.

Publicat pe 29 noiembrie 2013 la 16:18
Zagreb, 27 noiembrie. Un panou invită să se voteze “da” la referendum, pentru a face neconstituţională căsătoria gay.

O societate care se percepe ca fiind pro-europeană, care, în plus, este un fel de “Europă înaintea Europei” şi care consideră aderarea sa la Uniunea Europeană ca fiind o revenire la casa comună, în rândul egalilor săi, poate face un pas înapoi din punct de vedere cultural şi politic?

Din păcate, da! În acest moment, asistăm la un astfel de fenomen în Croaţia. Cu ocazia celei mai recente comemorări a căderii oraşului Vukovar [cucerit de forţele sârbe pe 18 noiembrie 1991], un anume “Comitet de apărare a Vukovarului croat” [alcătuit din veterani ai războiului din 1991-1995] a sfidat Guvernul de [coaliţie de centru-stânga, condusă de Partidul Social-Democrat (SDP)] împiedicându-l să participe la marşul în memoria victimelor acestui oraş.

De un an, asistăm la naşterea unei mişcări formate în jurul iniţiativei “În numele familiei”, care pledează pentru familia heterosexuală. Inspirată din mişcarea Tea Party din Statele Unite, apropiată de cercurile conservatoare, iniţiativa croată şi susţinătorii acesteia cer definirea casătoriei în Constituţie ca fiind exclusiv uniunea între un bărbat şi o femeie. În acest scop, au strâns 700 000 de semnături în favoarea referendumului pe tema căsătoriei. Dat fiind numărul mic al homosexualilor declaraţi din Croaţia, este clar că problema căsătoriilor gay nu reprezintă decât suspiciunea faţă de “celălalt” şi faţă de “diferit”, precum şi un pretext pentru sfidarea guvernului şi puterii.

Referendumul va avea loc pe 1 decembrie, în pofida obiecţiilor asociaţiilor pentru apărarea drepturilor omului şi drepturilor minorităţilor şi în pofida argumentelor Partidului Popular Croat [HNS, liberal, partidul coaliţiei guvernamentale], care a subliniat că tema referendumului pune în pericol drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Cu toate acestea, Curtea Constituţională s-a pronunţat în favoarea iniţiativei “În numele familiei” şi a aprobat întrebarea care va fi adresată la referendum [“Sunteţi de acord cu definirea căsătoriei în Constituţie ca fiind uniunea între un bărbat şi o femeie?”].

Newsletter în limba română

Valori tradiţionale

Trebuie să constatăm că societatea din Croaţia se îndreaptă din ce în ce mai mult spre valori tradiţionale şi morale, precum familia, religia şi naţiunea. Este suficient să ne amintim de polemica privind introducerea educaţiei sexuale în programa şcolară, care a evidenţiat [[o prăpastie enormă între viziunile conservatoare şi cele liberale]], dar şi diferenţe în percepţiile asupra puterii, ideologiilor şi politicii. De curând, Academia pentru cultură şi limbă croate Matica Hrvatska a propus sancţiuni financiare pentru cei care nu utilizează corect limba croată. Chiar dacă este vorba de iniţiative legale propuse de instituţii sau de societatea civilă, există un semn al vremurilor care nu induce în eroare.

Într-o perioadă de mari schimbări provocate de criza economică şi financiară, de şomaj, de globalizare şi de aderarea la Uniunea Europeană, insecuritatea este în creştere şi, în consecinţă, oamenii revin la moduri de comportament şi la valori care le oferă siguranţă. Problema apare când tendinţele spre neo-conservatorism sunt însoţite de intenţia de modificare a legii, mai precis a Constituţiei, care ar trebui să fie mai durabilă decât crizele, temerile şi alte situaţii (să sperăm) temporare.

Reconquista ascunsă

Dar ce se întâmplă atunci când o asociaţie civică reunită în jurul iniţiativei “În numele familiei” reuşeşte să mobilizeze 700 000 de persoane? Şi când [[scopul mobilizării nu este binele comun, ci discriminarea sexuală]], excluderea anumitor categorii de cetăţeni, punerea sub semnul întrebării a drepturilor omului şi a drepturilor minorităţilor? Care ar putea fi efectele posibile ale unei mobilizări masive care nu are un obiectiv politic aparent, într-o ţară în care şi cea mai mică decizie are conotaţii politice? Oare este vorba de o reconquista ascunsă a dreptei? Şi a cărei drepte? Pentru că nu pare că HDZ [Uniunea Democrată Croată, dreapta conservatoare şi naţionalistă, cel mai mare partid de opoziţie] ar fi pe cale să manipuleze mişcarea, ba chiar am putea spune că, dimpotrivă, i se impun obiectivele. Iar totul se întâmplă, evident, cu binecuvântarea Bisericii (şi cu susţinerea sa financiară?), care a preluat această campanie.

Cu toate acestea, nu “adepţii familiei” vor decide rezultatul referendumului, ci majoritatea tăcută, cei care cred că această problemă nu îi priveşte. De fapt, ei nu înţeleg că este vorba de o chestiune de principiu, nu de căsătoriile gay sau de utilizarea alfabetului slavon. Cei ce refuză să voteze cu această ocazie, sau cu alte ocazii, riscă să piardă, la un moment dat, dreptul la vot.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect