O societate în prăpastia dintre salarii

Atât la stânga cât şi la dreapta, consensul în ceea ce priveşte decalajul dintre salariile directorilor executivi şi cele al angajatilor obişnuiţi reprezintă o ameninţare pentru existenţa clasei de mijloc şi subminează democraţia, scrie în Times cronicarul Anatole Kaletsky.

Publicat pe 15 noiembrie 2010 la 17:15

Care este cea mai mare ameninţare la adresa modului nostru de viaţă şi al democraţiei în anii care urmează? Recesiunea cu două cifre, povara datoriei publice ori războiul din Afganistan? Nici una din acestea, potrivit opiniei a doi dintre cei mai influenţi gânditori – unul de dreapta şi unul de stânga – care, empatic, sunt de acord asupra unui aspect: inegalitatea, în special adâncirea discrepanţei dintre cei foarte bogaţi şi toţi ceilalţi, care ameninţă în prezent consensul social şi stabilitatea politică nu doar în Marea Britanie, ci şi în America şi Europa, la un nivel nemaiîntâlnit din vremurile teribile de dinaintea celor două războaie mondiale.

L-am ascultat recent pe fostul ministru conservator Michael Portillo, descriind democraţia ca fiind un "experiment neconcludent" care nu ar putea supravieţui "catastrofei în desfăşurare" a inegalităţii. Am citit de asemenea noua şi influenta carte a lui Will Hutton, "Ei şi noi", care susţine că principalele cauze ale crizei financiare au fost neglijarea "echităţii" ca şi principiu director al regularizării financiare, al gestiunii economice şi al politicii sociale.

Lăcomia elitei financiare şi manageriale

Dl. Portillo şi-a recunoscut amara deziluzie în ceea ce priveşte comportamentul lacom şi iresponsabil al elitei financiare şi manageriale britanice. Directorii executivi ai companiilor financiare de talie medie primesc salarii de 2 milioane £ (2,3 milioane de euro) pe an şi continuă să voteze în favoarea creşterii salariilor lor într-o perioadă în care lucrătorii obişnuiţi se confruntă cu reducerea salariilor şi a pensiilor. Aceste disparităţi s-ar putea dovedi incompatibile cu democraţia, potrivit D-lui Portillo. Ar accepta oamenii faptul că democraţia este o "afacere corectă" dacă ar avea dreptul să voteze pentru un nou guvern doar o dată la fiecare cinci ani în timp ce şefii lor, care câştigă de o sută de ori mai mult, au dreptul să-şi voteze creşterea salariilor în fiecare an?

Dl. Hutton sugerează că această inegalitate extremă, nu este numai moralmente respingătoare, dar impune societăţii şi uriaşe pierderi economice. Departe de a încuraja creşterea bogăţiei şi a inovaţiei, aceasta subminează spiritul antreprenorial prin oferirea de recompense enorme pentru jocurile cu sumă nulă în care managerii nu fac decât să deplaseze activele existente, susţine acesta. Când finanţele sunt atât de absurd profitabile precum sunt în SUA şi Marea Britanie, iniţiativa şi talentul sunt în mod inevitabil deturnate de la crearea de noi bogăţii adevărate.

Newsletter în limba română

Acelora care susţin că discrepanţele enorme dintre salarii sunt o consecinţă naturală a nevoii de a motiva performanţa managerială, în special în sectorul financiar, Dl. Hutton le răspunde cinic: J. P. Morgan, probabil cel mai de succes bancher din istorie, "a decretat că directorii săi executivi nu trebuie să aibă salarii mai mari de 20 de ori decât cel mai mic salariu plătit în întreprinderile sale". Prin urmare, acesta ar fi sceptic în privinţa cuiva care oferă un salariu de 81 de ori mai mare decât salariul unui lucrător de bază – ceea ce reprezintă totuşi diferenţa medie dintre salariile directorilor executivi şi ale lucrătorilor obişnuiţi în Marea Britanie, fără a mai vorbi de Statele Unite, unde diferenţa de salarii este şi de 300 de ori mai mare.

O politică nefavorabilă redistribuirii

Doar Dumnezeu ştie ce ar fi făcut Morgan cu o altă statistică şocantă citată de Dl. Portillo: inegalitatea a devenit atât de extremă în America zilelor noastre încât salariile a 73 dintre cei mai bogaţi americani sunt mai mari decât salariile cumulate de 19 milioane de muncitori. Şi astfel ajungem la un paradox la fel de izbitor ca şi creşterea inegalităţii în sine. Politica în întreaga lume, în loc să acţioneze în favoarea unei mai mari egalităţi şi a unei mai bune redistribuiri, a trecut, în ultimul deceniu spre dreapta.

Departe a inaugura o nouă eră "echitabilă", criza financiară şi coaliţia guvernamentală par a duce Marea Britanie în direcţia opusă iar mărturie sunt revenirea puternică a bonusurilor şi natura regresivă a reducerilor. De ce acţionează guvernaţii împotriva politicilor de redistribuire chiar şi atunci când teama populaţiei în privinţa inegalităţilor creşte continuu? Explicaţia acestui fenomen se află probabil în identitatea claselor sociale care resimt cel mai mult inegalitatea.

Când săracul suferă de reducerea veniturillor, inegalitatea poate ameninţa stabilitatea socială şi poate forţa politica să devieze la stânga. Atunci când sporirea averii bogaţilor este principala cauza a inegalităţilor, impactul este simţit nu de către săraci ci de către clasele de mijloc. Acestea nu îşi pot permite să trăiască în cartierele dorite şi nu se pot bucura de confortul de care au beneficiat părinţii lor, nu pot frecventa şcoli bune şi mânca în restaurante de lux.

Resentimentele clasei de mijloc

Acest tip de inegalităţi duc la formarea de resentimente faţă de politicile de redistribuire care, în principal, îi favorizează pe cei săraci în detrimentul clasei mijlocii. Aceasta este situaţia astăzi în Marea Britanie şi în Statele Unite. Opoziţia populară faţă de politicile de redistribuire este pe cale să se intensifice pe măsură ce reformele coaliţiei guvernamentale - abolirea alocaţiilor pentru copii, triplarea taxelor universitare, reducerea salariilor şi a pensiilor în sectorul public - încep să lovească puternic în nivelul de viaţă al clasei de mijloc.

Iar atunci când clasa de mijloc britanică devine din ce în ce mai iritată de redistribuire, care este răspunsul societăţii britanice în faţa creşterii continue a inegalităţii? Nu opt decât să-l citez încă odată pe Dl. Portillo: "Această inegalitate este o catastrofă în desfăşurare, şi nu este uşor de găsit o soluţie la catastrofele în desfăşurare."

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect