Pacientul european

Publicat pe 9 mai 2011 la 08:27

Imaginea face parte din istoria Uniunii Europene: Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy mergând unul lângă altul, cu feţele crispate, umerii întinşi, evident foarte foarte aproape de punctul critic al relaţiilor lor haotice, cel fatal. Cancelarul german şi preşedintele francez aveau poziţii contrare asupra felului în care ar trebui să apere zona euro, ameninţată de cvasi-falimentul Greciei. Două zile mai târziu, miniştrii de Finanţe cădeau de acord pentru a implementa un mecanism de salvare în valoare de 750 de miliarde de euro. Se întâmpla pe 9 mai 2010 şi Uniunea Europeană trecea de fapt peste cea mai gravă criză din istoria sa.

La un an după, unde este de fapt Uniunea? Euro este tot aici, însă Portugalia este cea de a treia ţară, după Grecia şi Irlanda, care este obiectul unui plan de salvare de mai multe zeci de miliarde. Nicio ţară nu a făcut faliment, însă austeritatea a devenit trăsătura comună a tuturor ţărilor UE. Două guverne, în Irlanda şi Portugalia, au căzut din cauza crizei, iar dacă astăzi ar avea loc alegeri, puterea ar schimba direcţia şi în Franţa, şi în Spania şi poate chiar în Germania.

Cancelarul german Angela Merkel a devenit totuşi, în acest an de incertitudini, figura dominantă a Uniunii, fără ca nimic să se decidă dinainte. Şi aceasta este una dintre consecinţele majore ale salturilor făcute de euro: un bloc nordic, concentrat în jurul Germaniei, a Austriei şi a Olandei, redesenează UE într-o formă mai riguroasă, simbolizată de Pactul pentru euro, presupus să pună bazele unei mai bune guvernări economice.

Europa este deci salvată, dar nu se simte bine. Simptomele sunt multiple şi depăşesc cadrul economiei. Fragilizate de criză, populaţiile europene se întorc din ce în ce mai evident spre forţele contestatare, eurosceptice şi/sau populiste. Cauză sau consecinţă a acestui fenomen, şefii de stat se repliază pe domeniul lor politic şi teritorial: polemicile actuale asupra aplicării convenţiei Schengen şi a statutului străinilor în UE sunt dovezi clare, ca şi faptul că statele membre nu mai lucrează mână în mână cu Comisia Europeană sau Parlamentul European.

Newsletter în limba română

Pacienta are totuşi ceva avantaje: într-un singur an UE a dat dovadă de resurse nebănuite. Planurile de salvare şi diferitele mecanisme de stabilitate sunt fructul unor compromisuri dificile şi meritorii. Slăbiciunile monedei unice sunt încetul cu încetul echilibrate de implementarea unor procese comune. Ataşamentul celor Douăzeci şi şapte faţă de proiectul european, supus unei grele încercări, a fost confirmat prin eforturile pe care le-au depus.

Responsabilitatea şefilor europeni, în statele membre şi la Bruxelles, este cu atât mai mare. În interiorul Europei, pentru a propune cetăţenilor un proiect politic care să aibă o dimensiune socială şi societală, şi a da un sens a ceea ce pare să nu mai fie decât un proiect economic, monetar şi legislativ. Din exterior, pentru a însoţi eficace "primăvara arabă", pentru a nu mai primi direct în faţă, ca un şoc, mondializarea şi pentru a fi ceva mai mult stăpânii destinului a 500 de milioane de persoane.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!