Alegeți o limbă
Romii se invită la summit-ul european din 16 septembrie, de la Bruxelles. La origine, această reuniune a celor Douăzecişişapte şefi de Stat şi de guverne din Uniune, însoţiţi de şefii diplomaţiilor lor, ar trebui să privească doar politica externă europeană. Insă criza care a izbucnit între Franţa şi instituţiile europene a luat proporţii atât de îngrijorătoare încât subiectul a fost adăugat in extremis la ordinea zilei.
Nu este pentru prima oară că Paris şi Bruxelles traversează crize. Dar până în prezent subiectele discordiei priveau probleme economice, cum ar fi politica concurenţei, deficitul, politica industrială sau politica agricolă comună. De această dată însă, conflictul priveşte valorile fundamentale ale Europei şi aminteşte înfruntarea care opusese Uniunea, Austriei, în 2000, atunci când extrema dreaptă a lui Jörg Haider intrase la guvernare. Conflictul dintre Paris şi Bruxelles, care se cocea încă din luna august, s-a spart odată cu revelaţia, în week-end-ul trecut, a unei circulare a ministerului de Interne ţintind specific romii, în acelaşi timp în care guvernul francez asigurase Comisia că aceste expulzări nu vizau nici un grup etnic în particular. In 14 septembrie,Viviane Reding, vice-preşedinte al Comisiei Europene şi comisar european pe probleme de justiţie, a anunţat deci că va trimite Franţa în faţa Curţii europene de justiţie, pentru discriminare etnică, adăugând: "Credeam că Europa nu va mai fi martorul unui astfel de tip de situaţie după cel de Al Doilea Război Mondial...". In loc să caute calmarea spiritelor, Pierre Lellouche, secretarul de Stat pentru Afaceri europene, i-a răspuns brutal: "Răbdarea are limite, nu aşa trebuie să te adresezi unui Stat important", doar cu câteva ore înainte ca şeful Statului să nu adauge şi el încă un strat de aroganţă şi dispreţ [sperând ca Luxemburg să poată şi el, ca Stat european, primi câţiva romi].
Această gestiune politică dezastruoasă a făcut ca Franţa să fie azi total izolată în interiorul Uniunii. Preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, a adus un "sprijin personal" comisarului său, şi a subliniat că "legea comunitară trebuie respectată". Germania a amintit tuturor că, dincolo de orice considerente, "Comisia se află în dreptul său" reclamând Franţei explicaţii, tratatele europene, şi mai ales acest tratat de la Lisabona negociat chiar de Nicolas Sarkozy, dându-i competenţe în materie de libertăţi publice. Insă, şi acest lucru este ştiut de Nicolas Sarkozy, majoritatea ţărilor europene duc aceeaşi politică faţă de romi, în nimic deosebită de a Franţei, aceştia din urmă nefiind bine primiţi nicăieri, dar evitând retorica un pic xenofobă folosită pe larg de dreapta franceză. Germania tocmai a semnat, de exemplu, un acord cu Kosovo, care prevede rapatrierea a 12 000 de romi - dintre care 5 000 de copii - refugiaţi în această ţară uneori de mai mult de zece ani.
Altfel spus, Paris se face deci vinovat doar de faptul de a fi afirmat răspicat ceea ce ceilalţi au spus în şoaptă, aspect care i-ar putea aduce totuşi un sprijin limitat din partea celorlalte ţări, în faţa Comisiei. Franţa ar putea deci ieşi cu faţa curată din această criză, mai ales dacă va reuşi să facă din romi o problemă europeană care cere o rezolvare europeană. Dar va reuşi oare Nicolas Sarkozy, sau va prefera să rămână în retorica sa războinică, gen Franţa contra restului lumii?
Alianţa
Berlusconi sare în ajutor
"Berlusconi alături de Sarkozy împotriva UE", titrează La Repubblica, potrivit căreia "în spatele deciziei Comisiei Europene de a deschide o procedură de înfrângere împotriva Franţei", din cauza măsurilor împotriva romilor, considerate discriminatorii, este urgent să împiedicăm Italia "să adopte măsuri şi mai drastice". "In mai multe ţări presiunea populistă care reclamă măsuri exemplare împotriva minorităţilor rom nu încetează să crească", subliniază cotidianul, şi Bruxelles nu doreşte ca alte ţări să urmeze exemplul francez. "De obicei extrem de prudent, preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso", care şi-a exprimat sprijinul comisarului Viviane Reding, "ştie că este însărcinat cu o problemă supusă unei presiuni enorme şi îşi dă seama că nu poate să cedeze nici un singur pas".
