Alegeți o limbă
Când Nicolas Sarkozy decide aici, la mai puţin de doi ani de alegerile prezidenţiale, de a introduce securitatea în centrul dezbaterilor politice şi de a critica imigraţia ilegală şi prezenţa romilor în ţara noastră, acesta plasează Franţa în ceea ce ar putea fi numit "clubul ultra": acele ţări ale căror politici de securitate sunt puternic influenţate de extrema dreaptă.
"Clubul ultra"
În Italia, securitatea este sinonimă cu lupta împotriva imigraţiei ilegale. Mai mult decât de radicalizare, se poate vorbi de banalizare. Liga Nordului, partid xenofob şi populist, pilier al coaliţiei conduse de Silvio Berlusconi şi partid al ministrului de Interne, Roberto Maroni, a făcut din această luptă o prioritate guvernamentală. Ministrul consideră că a pus aproape capăt (- 88% între 1 august 2009 şi 31 iulie 2010) debarcărilor de imigranţi ilegali de-a lungul coastelor italiene după acordul cu Libia şi nu-i pasă de criticile împotriva non-respectului dreptului de azil şi situaţiei imigranţilor ilegali respinşi în Libia. Acesta se flatează şi de întărirea legislaţiei solicitate de către partidul său prin introducerea "delictului de clandestinitate", creat în august 2009 sau permisul de şedere cu puncte lansat în februarie.
În Olanda, Geert Wilders a reuşit să creeze o atmosferă care combină problemele de insecuritate, integrarea străinilor şi locul Islamului. Viitorul guvern - probabil o coaliţie minoritară de liberali şi creştin-democraţi, sprijiniţi din afară de partidul dlui Wilders - a înscris lupta împotriva lipsei de securitate în programul său. Domnul Wilders intenţionează să trimită înapoi în ţările lor de origine delincvenţii străini şi să taxeze voalul islamic.
În Elveţia, începând din 1999, anul ascensiunii sale electorale, Uniunea Democratică de Centru (UDC) a contribuit la dezinhibarea discursului de securitate. Primul partid al ţării vede în "străin" inamicul care ameninţă valorile elveţiene, fie el refugiat, lucrător frontalier, islamist radical sau rom. Mai mult de un sfert din electoratul elveţian susţine aceste idei xenofobe, împingând partidele de dreapta tradiţională să vâneze pe acelaşi teren.
"Clubul moderaţilor"
În Germania, politica de securitate este dedicată în întregime luptei împotriva terorismului islamist şi împotriva neo-naziştilor. Legislaţia a fost întărită în mod constant de la atacurile din 11 septembrie 2001. În 2009, un text controversat a fost votat de Bundestag care permite condamnarea unei persoane pentru o infracţiune "în curs de pregătire". Dar pentru motive istorice, atacurile ţintind grupuri etnice definite sunt în linii mari condamnate de opinia publică. Numai NPD-ul, partid neo-nazist ultra-minoritar (mai puţin de 2% din voturi la nivel federal), îşi face din atacul străinilor un fond de comerţ. Dar este considerat ca nefiind credibil din punct de vedere politic şi perceput ca un pericol pentru democraţie. Lipsa de integrare a comunităţii de origine turcă, totuşi, este în mod regulat subiect de dezbatere în Germania.
În Spania, discursul asupra securităţii este în mod tradiţional axat pe lupta împotriva terorismului ETA. Guvernul socialist al lui Jose Luis Zapatero a adăugat o a doua prioritate, foarte mediatizată : violenţa împotriva femeilor. Politica de securitate este de asemenea centrată pe imigraţia ilegală. La sfârşitul anului 2008, o "brigadă de expulzare a delincvenţilor străini" a fost creată în cadrul poliţiei naţionale. În 2009, 7600 infractori străini au fost expulzaţi. Intrarea în vigoare, la sfârşitul anului 2009, a reformei de lege privind străinii, printre altele a extins perioada maximă de detenţie a imigranţilor ilegali în centru de tranzit de la 40 la 60 de zile. Dar, cu excepţia partidului xenofob catalan Plataforma per Catalunya, creat în 2003, politicienii cam amestecă imigraţie şi delincvenţă.
Specificitatea britanică
Primul ministru conservator David Cameron are intenţia de a inversa tendinţa "Statului-supraveghere", a cărui creare a fost ajutată de Laburişti în urma atacurilor teroriste de la Londra din iulie 2005. El vrea să reglementeze utilizarea camerelor de supraveghere, aceste câteva 4.2 milioane CCTV (televiziune cu circuit închis), care sunt pretutindeni pe străzile din Marea Britanie, şi să consolideze dreptul de a manifesta, cam oropsit în ultimii ani. Iar "Great Repeal Bill" ar trebui să modifice normele de conservare a dosarelor amprentelor ADN ale ţării.
Văzut din Bucureşti şi Sofia
Repatrierile romilor sunt inutile şi ipocrite
In momentul în care, în 19 august, 93 de romi români locuind în Franţa fac obiectul unei "repatrieri umane voluntare" în România, Evenimentul Zilei prevede că "majoritatea se vor întoarce cât de repede posibil în Franţa". România nedispunând de "programe concrete de reintegrare" a acestei populaţii, "problema rămâne identică şi nerezolvată", odată ce "echipele de ziarişti veniţi din Franţa pentru a realiza reportaje de culoare" se vor fi întors acasă. De partea bulgară, cotidianul Novinar reproşează politicienilor europeni aplicarea unor "duble standarde asupra romilor", amintind că tentativele autorităţilor din Sofia de a dezmembra un campus de romi în centrul capitalei sfârşise prost din cauza presiunilor venite din partea UE, şi întrebându-se de ce aceleaşi persoane care se emoţionaseră la acea epocă nu au reacţionat împotriva lui Nicolas Sarkozy.
