Alegeți o limbă
Presiunea de jos şi voinţa politică de sus - iată poate soluţia la problema cuadraturii cercului bosniac. Mişcarea de protest care s-a răspândit recent în Bosnia şi Herţegovina, împreună cu evoluţiile pozitive din regiune, ar putea duce la schimbări decisive în această ţară, cea mai complexă din fosta Iugoslavie [Bosnia şi Herţegovina este organizată potrivit unui principiu de distincţie etnică şi este compusă din Federaţia croato-bosniacă şi din Republica Srpska (Republica sârbă a Bosniei)].
La începutul lunii iunie, câteva sute de cetăţeni din Sarajevo au coborât în stradă pentru a-şi exprima starea de lehamite faţă de o aberaţie produsă de acordurile de la Dayton [acordurile din 1995, care au pus capăt războiului, dar au şi validat diviziunea etnică a Bosniei şi Herţegovinei]. Cazul unui bebeluş bolnav a fost picătura care a umplut paharul. Micuţa Belmina Ibrisevic nu a putut merge la tratament în Germania fiindcă politicienii ţării nu au reuşit să se înţeleagă cu privire la numărul naţional de identificare. În absenţa acestui număr, nu i s-a putut elibera un paşaport. [A murit până la urmă pe 16 iunie la Sarajevo]
Începând din 12 februarie, niciun nou-născut nu a putut obţine acest număr administrativ de înmatriculare. În semn de protest, cetăţenii s-au adunat în faţa Parlamentului guvernului central, care era în sesiune în acea zi, şi l-au încercuit. Ei i-au obligat astfel pe reprezentanţii lor să-i elibereze un paşaport bebeluşului bolnav, printr-o procedură de urgenţă. Acum, în Sarajevo se vorbeşte despre "Beboluţie" (din bebeluşi şi revoluţie). Din 11 iunie, zeci de mii de persoane au blocat circulaţia în Sarajevo pentru a cere soluţionarea problemei numerelor naţionale de identificare şi, mai general, europenizarea ţării.
Revolta părinţilor a fost urmată de studenţi
În Banja Luka [capitala Republicii Srpska], studenţii sunt cei care au ieşit în stradă pentru a-şi apăra drepturile, în ciuda interdicţiei manifestaţiei lor. Studenţii au protestat şi la Mostar. Într-o ţară profund divizată din punct de vedere etnic, este pe cale să se nască o mişcare cetăţenească.
Simultan, asistăm la schimbări istorice în vecinătatea Bosniei şi Herţegovinei: Croaţia este pe cale de a adera la Uniunea Europeană [pe 1 iulie va fi membră a Uniunii Europene], în timp ce liderii Serbiei renunţă la proiectul Serbiei Mari. Puterea naţionalistă din Belgrad a făcut uriaş un pas înainte semnând acordul istoric asupra normalizării din Kosovo.
Preşedintele sârb, Tomislav Nikolić, care fusese în 1990 mâna dreaptă a lui Vojslav Seselj (liderul naţionalist al Partidului Radical Sârb, judecat în prezent de către Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie - ICTY - de la Haga) este astăzi pe cale să conducă Serbia către Europa. Iată probabil cea mai importantă schimbare politică din ultimii douăzeci de ani în fosta Iugoslavie, şi un semn de speranţă pentru Bosnia şi Herţegovina.
Paşaportul eliberat Belminei Ibrisević [bebeluşul de 3 luni care trebuia să fie operat în străinătate şi care nu a putut părăsi Bosnia din lipsă de paşaport] poate da eventual impresia bosniacilor că lucrurile se pot mişca cu niţică presiune civică, şi poate face politicienii ţării să realizeze că au tot interesul să se înţeleagă în loc să continue să acţioneze în sensul dezintegrării ţării. Cu toate acestea, principalele partide de sârbi şi croaţi, Uniunea Social Democraţilor Independenţi (SNSD) şi Uniunea Democrată Croată din Bosnia şi Herţegovina (HDZ BiH) au persistat în continuare să submineze instituţiile comune, anunţând că refuză de-acum înainte să meargă la sesiuni la Sarajevo "din cauza insecurităţii provocate de manifestaţiile de acolo".
Dar dacă Nikolić ar reuşi să-l convingă pe Milorad Dodik, [primul ministru al Republicii Srpska] că nu va putea găsi calea către Europa decât sub steagul Bosniei şi Herţegovinei - după Kosovo, aceasta ar trebui să fie condiţia impusă Serbiei pentru integrarea sa europeană - ar putea astfel fi contracarată politica antibosniacă a Republicii Srpska.
Croaţia trebuie să se implice serios, şi ea, în această muncă de convingere. Cu atât mai mult cu cât liderii HDZ-BiH, copiind atitudinea deputaţilor sârbo-bosniaci, au anunţat că nu vor mai merge nici ei la sesiuni în Sarajevo. Zagrebul nu trebuie să uşureze presiunea asupra HDZ-BiH. În calitate de nou membru al Uniunii Europene, Croaţia trebuie să dea exemplu Europei şi nu să stea să se uite, fără să reacţioneze, cum vecinii săi îi pun beţe în roate.
Din Sarajevo
Comunitatea internaţională de partea manifestanţilor
Pentru Dnevni Avaz, reprezentanţii comunităţii internaţionale, care "fac legea în Bosnia şi Herţegovina", au ales în mod deliberat să nu se "implice în încâlcitura ridicolă prin care politicienii locali au pus în pericol viaţa nou-născuţilor, privându-i de numărul naţional de identificare". Potrivit cotidianului din Sarajevo, Biroul Înaltului Reprezentant Internaţional în Bosnia şi Herţegovina şi Consiliului de implementare a păcii (PIC) au decis, dimpotrivă, "să mizeze pe contestarea cetăţenească din Sarajevo, împotriva neglijenţei şi impunităţii politicienilor, precum şi asupra mişcării de protest a studenţilor din Banja Luka" (capitala Republicii Srpska), deoarece "ei au recunoscut în aceste mişcări cetăţeneşti o forţă capabilă de a exercita presiune asupra guvernului". Astfel, scrie ziarul,
Înaltul Reprezentant pentru Bosnia şi Herţegovina, Valentin Inzko, a fost primul care a sprijinit revoltaţii împotriva guvernului. [...] Ambasadorul britanic la Sarajevo şi-a exprimat de asemenea sprijinul faţe de manifestanţi. Apoi a fost rândul ambasadorului Statelor Unite, care a afişat pe internet apelul american către cetăţenii bosniaci de a intensifica privirea critică asupra autorităţilor lor. [...] Cât despre politicienii noştri, ei nu suscită decât dispreţ, dezgust, mânie şi disperare în rândul cetăţenilor.
