Alegeți o limbă
Evaluarea integrării europene a Bosniei-Herţegovina, dar şi o evidenţiere a disensiunilor politice şi naţionale din Parlamentul European pe tema extinderii Uniunii Europene. Şi, în principal, o trecere în revistă a tensiunilor politice din regiunea post-iugoslavă. Acestea sunt rezultatele multiple ale rezoluţiei aprobate în plenul Parlamentului European, la Strasbourg, pe 15 februarie, pe tema “Raportului de evaluare a progreselor” Bosniei-Herţegovina, publicat în noiembrie 2016.
Este vorba de un raport anual, publicat de Comisia Europeană, care analizează situaţia politică şi economică a acestei ţări şi progresele în adoptarea standardelor de integrare în UE. În ultimii ani, rezoluţia Parlamentului European pe tema Bosniei-Herţegovina era un eveniment de o importanţă puţin mai mare decât cea procedurală. În schimb, anul acesta, a generat numeroase polemici în sediul Parlamentului European şi în relaţia Zagreb-Sarajevo.
Provocarea federalismului
Principala controversă este legată de conceptele “federalism şi descentralizare”. Sunt principiile pe care le enunţă Parlamentul European, la Articolul 4, ca fiind necesare pentru a face statul bosniac eficient şi funcţional. Această formulă a fost introdusă la insistenţa eurodeputaţilor din Croaţia, în special de cei din HDZ (Uniunea Democrată Croată), partidul de centru-dreapta aflat la putere la Zagreb şi membru al Partidului Popular European (PPE), care deţine majoritatea în Parlamentul European.
În contextul special al Bosniei-Herţegovina, un stat deja federal şi descentralizat, interpretarea acestor principii este controversată. Conform unor analişti, această formulă ar deschide calea unei ulterioare fragmentări pe criterii etnice în administraţie, în educaţie şi în sistemul electoral (“de la federalizare la feudalizare”, comentează Mladen Bošnjak la RSE). Ar putea chiar crea bazele aşa-numitei “a treia entitate”, o unitate administrativă majoritar croată care s-ar alătura celor două existente deja în ţară (Federaţia Bosnia-Herţegovina, din care s-ar desprinde a treia enitate, şi Republika Srpska). Ideea celei de-a treia entităţi este evocată de câţiva ani, chiar dacă într-un mod nu foarte clar şi explicit, de filiala bosniacă a partidului HDZ (HDZ BiH). Formaţiunea denunţă o presupusă subreprezentare a croaţilor în instituţii şi solicită o revizuire a sistemului electoral care să consolideze omogenitatea etnică, mai ales în privinţa reprezentantului croat în Preşedinţia colectivă a ţării.
Activismul europarlamentarilor croaţi nu este nou: rezoluţiile Parlamentului European din 2015 şi 2016 conţineau deja referiri la “federalism şi descentralizare”. Cu toate acestea, acum s-a manifestat cu o insistenţă specială, iar acest lucru, potrivit unor analişti, corespunde liniei mai agresive pe care Guvernul de la Zagreb ar menţine-o de ceva timp în relaţiile cu Sarajevo. În afară de politicile intervenţioniste în relaţiile Bosnia-UE, înăsprirea tonului este vizibilă şi în tensiunile diplomatice apărute între cele două ţări în noiembrie 2016, după arestarea a zece oficiali croato-bosniaci acuzaţi de crime de război. Această dinamică ar putea părea paradoxală ţinând cont de faptul că doar cu o lună înainte, în octombrie 2016, în Croaţia a fost instalat un nou guvern, condus de partidul HDZ, care aparent are o linie mai moderată decât precedentul. Primele declaraţii, conciliante, ale noului premier Andrej Plenković indicau că tema apropierii Bosniei-Herţegovina de UE era “principala prioritate a Guvernului croat”, generând aşteptări care au rămas neconcretizate.
Clivaje (etno-)politice
În cursul dezbaterilor în plen de la Strasbourg s-au evidenţiat disensiuni politice şi naţionale. Eurodeputata HDZ Dubravka Suica a pus accentul pe “drepturile poporului croat, dreptul la propria limbă, la un post de televiziune şi la drepturile asociate Acordului de la Dayton şi legilor existente”, cerând, printre altele, modificarea legislaţiei electorale. Mai vehementă a fost colega sa de partid Marijana Petir, conform căreia, în Bosnia, “drepturile fundamentale, civile şi ale omului, ale croaţilor sunt încălcate zilnic. Este un popor creat doar pe hartă”.
Însă Uniunea Democrată Croată (HDZ) pare să nu fi reuşit să aducă de partea poziţiei sale întregul grup al Partidului Popular European (PPE). Acest lucru reiese din intervenţia lui Eduard Kukan, un eurodeputat sloven din cadrul PPE, care a avut un ton polemic faţă de colegii croaţi, denunţând “interesul din ce în ce mai mare al acestora” pentru descentralizare: “Aş vrea să ştiu ce înseamnă exact ‘federalism’. Îmi pare rău, dar sună ceva de genul creării unor noi entităţi într-un sistem care deja este prea complicat”.
A fost elaborat un text final de compromis, potenţial contradictoriu în unele aspecte, care exprimă dorinţa reprezentării “cetăţenilor” şi “popoarelor constituente” în acelaşi timp (combinând, prin urmare, criterii de reprezentare civică şi etnică); un text care menţine principiile federalismului şi descentralizării, dar care deplânge fragmentarea administrativă excesivă; care exprimă dorinţa stabilităţii şi schimbărilor care să nu producă diviziuni, dar şi implementarea unor reforme electorale, cum solicită HDZ; care critică deschis practica, definită drept “segregaţionistă”, a existenţei a două şcoli sub acelaşi acoperiş, dar afirmă dreptul la educaţie “în toate limbile oficiale ale Bosniei-Herţegovina”, prin păstrarea în practică a diferenţierilor în domeniul educaţional.
Versiunea finală a proiectului de rezoluţie, redactată de reprezentantul eurodeputaţilor români din PPE, Cristian Dan Preda, a fost adoptată cu 496 de voturi pentru, 132 împotrivă şi 67 de abţineri. Determinantă a fost susţinerea oferită de grupurile parlamentare cele mai mari (popularii, social-democraţii şi liberalii), în timp ce grupul de stânga (GUE) s-a abţinut de la vot. În schimb, au votat împotrivă, din raţiuni de opoziţie totală, Grupul Verzilor şi cel al extremei-dreapta lui Le Pen (ENF). Grupul Verzilor solicita consolidarea elementelor civice, pentru “revizuirea actualelor cuşti etnice”, după cum a explicat pentru OBC Transeuropa principalul consultant al formaţiunii, Paolo Bergamaschi. “Conceptul federalismului a fost utilizat inadecvat pentru a conferi un impuls mai puternic în sensul creării celei de-a treia entităţi”, susţine Bergamaschi.
Grupul de extremă-dreapta a denunţat “politica unificatoare” a UE, care ar ameninţa diferenţele de tip naţional. Trebuie notat că eurodeputaţii formaţiunii franceze Frontul Naţional Édouard Ferrand şi Dominique Bilde au intervenit în mod evident pentru susţinerea Guvernului Republicii Srpska, afirmând că “sârbii sunt populaţia cea mai ameninţată”, că “problema Bosniei este islamul radical dezvoltat de entitatea musulmană” şi, într-un accent de improbabilitate la nivel istoric, că “eroarea iniţială a fost înfiinţarea unei entităţi musulmane în 1974 de către Iosip Broz Tito”. Este vorba de încă o dovadă despre sinergia între Frontul Naţional şi naţionaliştii sârbi-bosniaci conduşi de Milorad Dodik.
Reacţiile în Bosnia-Herţegovina
În Bosnia-Herţegovina, rezoluţia a generat reacţii critice din partea partidelor care în mod tradiţional se opun continuării descentralizării, mai precis formaţiunile naţionaliste musulmane şi cele civice non-naţionaliste. În primul rând, Partidul Acţiunii Democrate (SDA) a recurs la activităţi intense de contra-lobby. Înaintea votului pe tema proiectului de rezoluţie, preşedintele formaţiunii, Bakir Izetbegović, s-a deplasat la Strasbourg pentru a se întâlni cu reprezentanţii Partidului Popular European (în care SDA este membru observator) şi a-i convinge să se distanţeze de poziţiile Uniunii Democrate Croate (HDZ).
Mai vehemente au fost reacţiile formaţiunilor civice. Alianţa Civică (GS) i-a criticat pe eurodeputaţii croaţi din zona progresistă care, spre surprinderea unora, s-au raliat unor poziţii istorice de dreapta. “Sunteţi mai aproape de HDZ, care promovează o politică neo-ustaşă, decât de alţi social-democraţi europeni. Aţi redus misiunile pe care le aveţi în Parlamentul European la realizarea obiectivelor lui Franjo Tuđman. Foarte social-democrat!” – este mesajul vehement pe care liderul GS, Reuf Bajrović, i l-a transmis eurodeputatului socialist croat Tonino Picula. În schimb, social-democraţii bosniaci (SDPBiH) au adus subiectul în dezbaterile Parlamentului federal din Bosnia-Herţegovina. Partidul Social-Democrat (SDP) a cerut explicit condamnarea federalizării şi a implicitelor “tendinţe separatiste”, angajându-se într-o dispută verbală dură cu filiala bosniacă a HDZ.
Elementul cel mai îngrijorător al acestei probleme este contextul relaţiilor regionale. Relaţiile între Zagreb şi Sarajevo se agravează, nu doar din punct de vedere instituţional, ci şi între forţele politice, între instituţiile de presă şi la nivelul percepţiilor opiniei publice. Într-un scenariu post-iugoslav marcat deja de alte crize bilaterale semnificative, este bine să se aibă în vedere acest lucru.
Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene. 
Parlamentul European
Ce este raportul pe tema progreselor
Raportul pe tema progreselor este un document anual pe tema situaţiei politice şi economice şi privind avansarea fiecăreia dintre ţările candidate sau potenţial candidate pentru admiterea în Uniunea Europeană. Raportul este publicat de Comisia Europeană, normal în perioada octombrie-noiembrie, ulterior fiind dezbătut în Parlamentul European. În primele luni ale anului, Parlamentul UE elaborează şi adoptă o rezoluţie, care nu are caracter obligatoriu şi nici efecte practice. Parlamentul UE are atribuţii foarte limitate în materie de politică externă, având rol consultativ. Totuşi, poziţia Parlamentului poate avea o anumită influenţă asupra proceselor de integrare, dincolo de evidenţierea poziţiilor grupurilor politice europene faţă de politica extinderii UE şi a în relaţiile cu forţele politice din ţările implicate.
