Alegeți o limbă
În Grecia, unitatea guvernului de coaliţie este pusă la grea încercare, şi ţara ar putea fi obligată să organizeze noi alegeri generale. Ori este clar că alegerile din mai şi iunie 2012 au afectat programul fiscal al ţării: acestea au creat noi datorii în vremuri în care visteria era deja goală, exacerbând recesiunea şi şomajul.
Cele două alegeri au avut de asemenea consecinţe grele pe plan politic. Partidul de stânga Syriza a devenit principalul partid de opoziţie, gruparea [de extremă dreapta] Zori Aurii a devenit cel mai puternic partid din Parlament, Pasok [social-democraţi] a fost aproape eliminat din peisaj, şi Noua Democraţie [conservator] este supusă unor tensiuni în creştere.
Pasok şi liderul său actual, Evangelos Venizelos, nu sunt foarte îndrăgiţi de alegători . Liderul Stângii Democrate [Dimar], Fótis Kouvélis, poate fi uneori foarte plictisitor . Într-adevăr acest partid, care este exclus de câtva timp din executiv - cu excepţia câtorva perioade foarte scurte - are o viziune mai degrabă teoretică a politicii. Din păcate, acestea sunt singurele forţe politice pe care primul ministru Antonis Samaras poate conta pentru moment. Şi nu trebuie nici să le supere şi nici să le pună în faţa unor dileme prea grele - oricare ar fi problema şi părerile lor despre subiect.
Criza scoate în evidenţă latura primitivă a liderilor politici greci. În nordul Europei, clasa politică lucrează la consolidarea stabilităţii sistemului şi la adaptarea acestuia la nevoile unui mediu în perpetuă schimbare. Liderul politic grec nu se gândeşte decât la imaginea şi la supravieţuirea lui proprie. El este alergic la ceilalţi. El este provincialul de pe scena europeană.
Chiar dacă partidul Noua Democraţie ar câştiga următoarele alegeri, nici Pasok, nici Stânga Democratică nu s-ar alia din nou cu premierul Samaras, lăsând ţara în impas. Şi chiar dacă ar fi format un guvern, am avea un alt prim-ministru. Tabăra conservatoare ar risca să fie chiar şi mai divizată. De altfel, chiar dacă, datorită legii electorale greceşti, Noua Democraţie ar reuşi să obţină o majoritate absolută în Parlament, partidul oricum nu ar putea să guverneze: în absenţa unui aparat de stat solid, şi având în vedere situaţia de corupţie pe scară largă, el ar avea toate celelalte partide împotriva sa.
C-o fi bine, c-o fi rău, sistemul bipartit al ţării nu mai este. A vota pentru Zori Aurii este un act care exprimă o dorinţă de a distruge sistemul politic - Amurgul zeilor de Wagner, şi nu la operă, ci în viaţa reală. Chiar trebuie să plângem moartea unor pitici politici în vremuri în care ţara riscă să piară în flăcări?
Reacţie
Alegerile, o sinucidere colectivă
Giorgos Delastik, unul dintre cei mai celebri editorialişti din Grecia, nu crede că "prăbuşirea coaliţiei ND-Pasok-Dimar ar fi iminentă", ca urmare a deciziei primului ministru Antonis Samaras de a închide radioteleviziunea publică, împotriva părerii partenerilor săi. Şi aceasta fiindcă aliaţii săi ar avea totul de pierdut în caz de noi alegeri. În To Ethnos, Delastik reaminteşte astfel că
singura linie roşie [pentru liderul Pasok] Evangelos Venizelos şi pentru [liderul Dimar] Fótis Kouvélis este participarea la guvern! Singurul lucru de care nu vorbesc este de a pleca din guvern! Orice altceva pare a fi posibil de discutat.
Retragerea Pasok-ului şi Dimar-ului din guvern ar însemna căderea guvernului Samaras şi alegeri anticipate. [...] Venizelos şi Kouvélis vor fi ei atât de inconştienţi încât să vrea să plece de bună voie din guvern, ştiind că asta i-ar duce la ghilotina politică a alegerilor? [...] Samaras ştie că-i are la mână pe cei doi şi de aceea îi şantajează fără niciun scrupul.
Fluturând ameninţarea unor noi alegeri, Samaras vrea de asemenea "să sperie poporul", adaugă Delastik, "întrucât numai frica şi violenţa mai îi fac pe cetăţeni să se supună ordinii stabilite de memorandumul" asupra ajutorului financiar internaţional.
