Alegeți o limbă
Precum un copil obraznic, guvernul lui Orbán pare să-i pună la încercare pe cei din jur. Societatea maghiară a îndurat totul până acum, dar Europa este o altă problemă. Cine ar fi crezut că o lege privind presa ar fi putut provoca o astfel de dispută? Şi că ziariştii maghiari ar fi putut fi sprijiniţi din străinătate, sau că mass-media franceză, germană şi britanică s-ar fi putut interesa de libertatea presei în Ungaria? Şi că Comisia Europeană s-ar fi putut gândi să examineze cu adevărat textul?
Am fost înscrişi astăzi pe ordinea de zi a Parlamentului European. În bună companie: deputaţii au discutat despre situaţia din Tunisia, violenţele împotriva creştinilor din Orientul Mijlociu, situaţia din Belarus... şi funcţionarea democraţiei în Ungaria. Putem fi ofensaţi. Asta este ceea ce face guvernul. Viktor Orbán, indignat, a negat "acuzaţiile împotriva Ungariei". Semnalând de la început că încă nu înţelege Europa.
Secretarul său de stat însărcinat cu comunicarea – care pretindea că Neelie Kroes nu avea decât obiecţii tehnice despre legea presei – nu vroia să înţeleagă de ce Comisia avea îndoieli serioase cu privire la conformitatea acestei legi cu Carta europeană a drepturilor fundamentale. Acest subterfugiu nu funcţionează în epoca Internet şi Wikileaks. Orbán s-a încurcat în legea presei şi va scăpa cu greu.
Este posibil, desigur, ca atenţia publică să scadă şi ca Europa să treacă la lucruri mai importante. Se poate spera că vom face o treabă atât de bună în timpul preşedinţiei noastre încât în şase luni, totul va fi uitat, sau şi mai bine, ni se va cere chiar şi iertare.
Dar este mult mai probabil ca Viktor Orbán să transforme situaţia într-un mesaj de ordine politică internă: ţinând piept Europei, el arată că lumea întreagă caută nod în papură acestei mici ţări. El joacă jocul curuţilor (din maghiară "kuruc", în trad. "haiduc", denumirea insurgenţilor împotriva puterii Habsburgilor, conduşi de Prinţul Francisc Rákóczi al II-lea în 1703-1711) maghiari, care se răzvrătesc împotriva capitalismului şi a comentatorilor politici occidentali.
În aceste circumstanţe, preşedinţia va fi un exerciţiu dificil, deoarece Orbán va trebui în mod continuu să negocieze şi să găsească compromisuri. Ce păcat, îşi spun poate cei care se ocupă cu comunicarea. Nu ne-ar displace să reglementăm şi Uniunea. Din păcate, Europa veghează.
Legea presei
Bruxelles, gardian al drepturilor fundamentale
Guvernul maghiar s-a declarat gata să amendeze controversata sa lege a presei, dacă Bruxelles consideră că aceasta violează dreptul comunitar. Modificările ar privi mai ales cele mai controversate aspecte ale legii, cum ar fi obligaţia unei "acoperiri echilibrate" a informaţiei de către presă, ca şi posibilitatea pentru guvern de a sancţiona inclusiv presa străină.
Anunţul este o urmare a unui schimb de scrisori între comisarul european pentru Agenda digitală, Neelie Kroes, şi vice-prim ministrul maghiar Tibor Navracsics. Cu puţin timp înainte de votarea legii, D-na Kroes îşi împărtăşise dubiile asupra compatibilităţii textului cu directiva europeană asupra presei şi cu libertăţile fundamentale, cum ar fi libertatea expresiei şi a presei. "În lipsa unui răspuns satisfăcător, comisarul", notează Dagens Nyheter, "ameninţase cu demararea unei proceduri care ar fi putut ajunge până în faţa Curţii Europene de Justiţie".
Cotidianul suedez subliniază caracterul excepţional al ameninţării , căci "Comisia nu s-a angajat niciodată, până acum, într-o procedură împotriva unei ţări membre pentru violarea libertăţii de expresie". Iniţiativa lui Neelie Kroes demonstrează totuşi şi "cât de slabă este încă protecţia drepturilor omului în interiorul UE, căci Carta drepturilor fundamentale nu se aplică statelor membre decât pentru măsurile care ţin de dreptul comunitar".
