Alegeți o limbă
La 65 de ani distanţă de la abolirea bruscă în anul 1953, bilingvismul şi-ar putea face apariţia în centrul oraşului Fiume. De fapt, în capitala provinciei Quarnero, Consiliul municipal analizează oportunitatea reintroducerii unor panouri în limba italiană, în perspectiva evenimentelor din 2020, anul în care oraşul va fi "Capitală europeană a culturii". Cu toate acestea, iniţiativa, propusă de partidul “Lista pentru Fiume” (“Lista za Rijeku”), nu a convins încă toate forţele politice locale şi pare să creeze diviziuni chiar şi în cadrul comunităţii italiene, nehotărâtă în privinţa tipului de bilingvism care ar urma să fie reintrodus. În opinia primarului Vojko Obersnel, tema “nu reprezintă o necesitate pentru oraş”, dar Primăria se declară totuşi disponibilă să lanseze negocieri pentru găsirea "unei soluţii culturale la problema numelor istorice ale străzilor şi pieţelor”. Un compromis care va permite prezentarea noilor panouri ca fiind o bogăţie a oraşului, nu ca o amintire a vechilor tensiuni?
O anumită idee despre bilingvism
“Este vorba de remedierea unei nedreptăţi care a fost făcută oraşului”, explică Laura Marchig, din cadrul formaţiunii Lista pentru Fiume, aflată la originea iniţiativei. “Trebuie să ne amintim că ‘Fiume’ a fost secole întregi numele istoric al oraşului şi că în 1700 italiana a succedat latina ca limbă oficială - continuă Marchig – spun asta pentru a îndepărta ideea că tema caracterului italian corespunde doar perioadei fasciste, când, dimpotrivă, este vorba de o istorie mai lungă şi mai bine înrădăcinată”. Nedreptatea la care face referire Laura Marchig se referă la evenimentele produse în octombrie 1953, când “într-o noapte au fost demontate panourile bilingve din Fiume, Albona, Cherso, Lussino etc”. Acel eveniment, care se înscrie în perioada în care se finalizau negocierile între Italia şi Iugoslavia pentru stabilirea frontierei, a încheiat capitolul bilingvismului vizual în Fiume şi ar putea găsi acum - conform exponentei formaţiunii Lista za Rijeku - o remediere cel puţin parţială.
Sunt luate în calcul mai multe soluţii pentru a răspunde solicitării partidului autonomist. Pe de o parte, bilingvismul formal, adică traducerea în limba italiană a tuturor panourilor prezente în oraş. Acest lucru ar însemna adăugarea denumirilor «via» («stradă», în limba italiană) şi «piazza» («piaţă», în limba italiană) alături de «ulica» şi «trg», precum şi folosirea numelui «Fiume» alături de «Rijeka». Această opţiune ar implica şi modificarea documentelor oficiale la toate nivelurile în legătură cu menţionarea oraşului (cum se întâmplă cu oraşele Pula/Pola, Rovinj/Rovigno şi cu alte localităţi din Istria). A două opţiune, avansată de primarul Vojko Obersnel, prezintă în schimb “o abordare culturală” la această problemă. Primăria ar interveni asupra toponimiei, asociind denumirilor actuale pe cele din trecut, arătând de câte ori o stradă ori o piaţă din Fiume (Rijeka) şi-au schimbat numele de-a lungul timpului. “În loc să scriem ‘Piazza Ivan Kober’ (‘Piaţa Ivan Kober’) sub denumirea ‘trg Ivan Kober’, este mai interesant să spunem ‘anterior, piaţă pentru legume’”, oferă ca exemplu primarul Obersnel.
Probleme normative
Întrebată ce ar prefera, Laura Marchig a explicat că “un lucru nu îl exclude pe celălalt!”. “I-am invitat pe membrii comunităţii italiene să evite impunerea limitelor, altfel nu se va schimba niciodată nimic”, adaugă Marchig. “Primarul insistă pentru denumirile străzilor şi locurilor, noi, în schimb, susţinem bilingvismul, mai ales pentru că în acest moment se încalcă legea, dat fiiind că Tratatul italiano-croat din 1996 prevede introducerea bilingvismului în toate localităţile în care minoritatea italiană este autohtonă”, explică Marchig. "Nu vrem să exagerăm lucrurile”, temperează tonul Furio Radin, deputat în Parlamentul croat reprezentând minoritatea italiană. “Este adevărat că Tratatul din 1996 – în Articolul 3 - prevede o extindere graduală a drepturilor şi implicit bilingvismul, iar Primăria din Fiume ar face bine, ţinând cont de evenimentele programate în 2020, să aplice Tratatul, dar eu cred că lucrurile trebuie depolitizate”, susţine Radin, dând asigurări că are “aşteptări mari” din partea primarului.
În opinia lui Furio Radin, dacă este adevărat că “bilingvismul poate face doar bine unui oraş”, este la fel de adevărat că, “dacă lipseşte sensibilitatea politică pentru reintroducerea acestui sistem, trebuie să tratăm această problemă la nivel cultural”. Cu alte cuvinte, apropiindu-se de propunerea primului cetăţean al oraşului, Furio Radin consideră că, “dacă la Zagreb, în centrul oraşului, au fost instalate panouri în limba germană, şi în Fiume, în centrul vechi, pot fi instalate panouri în italiană”.
O istorie îndelungată
În aşteptarea rezolvării problemelor politice şi a obţinerii voturilor în Consiliul municipal din Fiume (Rijeka), comunitatea italiană a dispus crearea unei comisii care are sarcina de a analiza dosarele şi a formula cât mai curând o propunere ştiinţifică. Istoricul Ivan Jeličić se numără printre membrii comisiei care îşi va începe oficial activitatea la sfârşitul lunii februarie. În opinia lui, evenimentele programate la Rijeka în 2020 reprezintă efectiv “una dintre ultimele oportunităţi pentru acţiuni în domeniul bilingvismului şi, prin urmare, pentru a oferi Primăriei un proiect valid”, dar dă asigurări că înţelege dificultăţile cu care avansează dezbaterea.
“Apare în întregime problema identităţii oraşului Fiume”, explică Ivan Jeličić, care se întreabă “ce reprezintă acest oraş?”. “Până la destrămarea Iugoslaviei, Fiume era prin excelenţă unul dintre locurile iugoslavismului, construit în jurul luptei contra nazismului fascist. Dar după sfârşitul ideologiei socialiste, se caută o nouă definire. Prin reintroducerea fostelor toponime, privirile se îndreaptă, spre exemplu, spre perioada austro-ungară, dar, în realitate, şi această identitate este complexă”, explică Jeličić, adăugând că “se gândeşte spre exemplu la cazul cartierului Sussak (Sušak), care până la al II-lea Război Mondial reprezenta “partea croată” a oraşului şi era administrat de Croaţia-Slavonia, spre deosebire de localitatea autonomă Fiume, administrată de Ungaria”. “Fiume şi Sussak sunt acum un singur oraş, dar au un trecut diferit (chiar au fost separate printr-o graniţă, în perioada dintre Primul şi al II-lea Război Mondial), iar vulturul bizantin cu două capete, mutat de curând pe Turnul cetăţenesc, nu le reprezintă pe amandouă, cel puţin nu din punctul de vedere pur istoric”, concluzionează Ivan Jeličić.
De la Fiume (Rijeka) la Strasbourg
Toate aceste teme din cadrul dezbaterii privind reluarea bilingvismului vor fi discutate în următoarele luni, pe parcursul avansării pregătirilor pentru organizarea evenimentelor Rijeka 2020. Piatra care va trebui urnită va fi, în ultimă instanţă, cea a voturilor din Consiliul municipal, unde în prezent primarul Obersnel – în funcţie de un sfert de secol – se bucură de o majoritate la limită. “Urmăresc situaţia din Fiume din anii 1990 şi mă aşteptam ca, aşa cum am făcut noi în Istria, şi în Fiume să fi existat determinarea de a introduce bilingvismul”, comentează eurodeputatul Ivan Jakovčić, originar din Parenzo (Poreč). Europarlamentarul, ales pe listele formaţiunii Adunarea Democratică din Istria (IDS), precizează că “în Istria avem diverse modele de valorizare a bilingvismului. Cel mai clar, l-am numi total, îl găsim spre exemplu la Buie, Umago, Cittanova, Verteneglio, Grisignana şi Rovigno, dar nu este sigur că poate fi propus la Fiume”. Pentru capitala provinciei Quarnero, Jakovčić sugerează “un bilingvism vizibil în centrul vechi al oraşului” şi un dialog între diverse părţi din Fiume. “Fiind o persoană care se luptă puternic pentru principiul subsidiarităţii, sunt convins că din partea cartierelor rezidenţiale ar trebui să fie avansată propria soluţie”, concluzionează Jakovčić. Care să fie începutul unei dezbateri privind identitatea oraşului Fiume?
În Parlamentul European
Rezoluţii în domeniul lingvistic
Parlamentul European a adoptat în anul 2001 o rezoluţie privind limbile europene regionale mai puţin utilizate, cerând Comisiei Europene să prezinte un raport despre rezultatele Anului European al Limbilor 2001 cu accent special asupra Limbilor Regionale şi Minoritare (LRM). În 2003, Parlamentul European a adoptat o altă rezoluţie, adresată în special noilor state membre şi cerând respectarea limbilor regionale şi minoritare drept criteriu pentru ţările candidate. A propus instrumente pentru mobilitatea şi formarea profesorilor din domeniul Limbilor Regionale şi Minoritare şi a pledat pentru cooperarea transfrontalieră între comunităţile regionale şi minoritare şi organizaţiile societăţii civile. În 2013, PE a adoptat o altă rezoluţie pe tema limbilor europene aflate în pericol şi privind diversitatea lingvistică în Uniunea Europeană. PE are un intergrup pentru Minorităţile Tradiţionale, pentru Comunităţi şi Limbi Naţionale. În 2016, două grupuri politice din PE, alături de Reţeaua Europeană pentru Egalitate Lingvistică au organizat o interpelare parlamentară, iar concluziile adresate Comisiei Europene interpretau discriminarea lingvistică drept o formă de rasism.
