Alegeți o limbă
Chiar şi potrivit standardelor franceze ale politicii “comunitare”, disperarea celor prezentaţi de această înregistrare videoeste răscolitoare. Realizat de un cameraman amator, filmul prezintă o descindere a poliţiei în Seine Saint Denis, renumită suburbie a Parisului, pentru a pune capăt unei manifestaţii organizate de tinere mame evacuate, unele dintre ele fiind gravide. Afişând un tip de respect şi de sensibilitate care în mod normal este rezervat beţivilor, poliţistii împing manifestantele de-a lungul drumului, în plânsetele copiilor şi ale bebeluşilor.
Filmul a fost realizat în dimineaţa zilei de 21 iulie în oraşul numit La Courneuve, în apropierea unui bloc de locuinţe numit Balzac. Clădirea de 15 etaje este programată pentru a fi demolată, lăsând astfel zeci de squateri fără adăpost. Multe din tinerele mame care au iniţiat mişcarea de protest sunt originare din Coasta de Fildeş. Cel puţin o femeie gravidă a leşinat iar un băieţel în larme a fost târât de-a lungul drumului, până la mama lui. Poliţiştii înarmaţi, cu capetele rase, protejaţi de veste antiglonţ, afişau ecusoane ale CRS - infama Companie Republicană de Securitate, care şi-a obţinut renumele în urma reprimării violente a grevelor studenţeşti şi a revoltelor sindicatelor din mai 1968. Însoţite de o coloană sonoră alcătuită din ţipete, lacrimi şi cîntece care spuneau "lăsaţi-ne în pace", imaginile filmate la Courneuve au dus la deschiderea unei anchete privind brutalitatea poliţiei şi pedepsirea tutoror celor implicaţi.
În ciuda accentului pus pe legendara lege şi ordine franceză, nu există nici o îndoială că omul asupra căruia planează în prezent suspiciunea incitării la ură rasială şi intimidare este însuşi preşedintele Nicolas Sarkozy. Să ne amintim că acesta este politicianul care cândva i-a numit pe cei care crează probleme în locuri precum La Courneuve drept "gunoaie" care ar trebui "eliminate de furtunul puterii". Ca ministru de interne, cel care se regăsea în porecla "Top Cop", trimitea puternice forte de poliţie înarmate împotriva celor mai mici mişcări sau a oricărui tip de tulburări, indiferent de cât de insignifiante erau acestea.
Era Sarkozy, o generalizare a tulburărilor sociale
Aşa cum s-a prevăzut în momentul în care a devenit preşedinte în 2007, administraţia Sarkozy a fost caracterizată prin generalizarea tulburărilor sociale, inclusiv a manifestărilor de genul celei care a izbucnit în Grenoble, în estul Franţei, luna trecută. Lupte de stradă, magazine şi maşini incendiate, schimburi de focuri între poliţie şi tineri. O altă perturbare, diferită, este cea din St Aignan, în centrul ţării, unde gangsteri mascaţi au luat cu asalt un post de poliţie după ce un ţigan a fost ucis în urma unei urmăriri cu maşini.
Sarkozy a pus imediat tulburările în seama imigranţilor şi a anunţat o largă iniţiativă care vizează să îi pună pe aceştia la locul lor. Aceasta înseamnă "război împotriva infracţiunilor" iar ceea ce a acesta a descris ca reprezentând serioase "probleme de securitate" au fost puse în spatele indezirabililor "născuţi în străinătate". Sarkozy, cel mai radical gânditor al extremei dreapta, a spus de asemenea că va retrage cetăţenia franceză oricărui imigrant implicat în încălcarea legii cât şi cetăţenilor francezi cu descendenţă străină care comit greşeli şi a cerut revizuirea ajutoarelor sociale acordate imigranţilor, reexaminarea situaţiei imigranţilor fără documente legale şi sporirea pedepselor minime aplicate infractorilor. Poliţia lui Sarkozy a început deja să radă taberele de ţigani, iar promisiunea acestuia de expulzare a romilor nomazi seamănă a purificare etnică.
"Suferim de pe urma a 50 de ani de imigraţie insuficient reglementată care a condus la eşuarea procesului de integrare", a adăugat Sarkozy, în cazul în care cineva are vreun dubiu în privinţa viziunii sale asupra celei mai mari ameninţări la adresa stabilităţii republicii. Nu se spune nimic asupra faptului că femei gravide şi copii lor sunt în centrul ameninţării iar tăcerea lui Sarkozy în privinţa filmului de la Courneuve este cu adevărat asurzitoare. Cum îi este greu să se distanţeze de numeroasele probleme pe care administraţia sa nu a reuşit să le rezolve, am vrea să sperăm că ţipetele tinerelor mame persecutate şi ale copiilor lor îl vor face să realizeze că atacarea de ţinte fragile, cum ar fi imigranţii vulnerabili, este o soluţie care nu rezolvă nimic.
Opinie
Ecouri de la Vichy
Pentru Süddeutsche Zeitung, toată povestea a luat proporţii prea mari. "*Ce sancţiune riscă un francez poligam de origine străină al cărui fiu delincvent nu respectă perioada de prob*ă chiulind în acelaşi timp de la şcoală?", se întreabă cotidianul din München. "Potrivit dorinţei preşedintelui Sarkozy şi a guvernului său, răspunsul corect este: tatăl nu mai primeşte alocaţii familiale, petrece doi ani în spatele gratiilor şi pierde naţionalitatea franceză".
"Ceea ce pare a fi un caz abstract pentru studenţii de la drept izbucneşte direct din fantezia dreptei la putere", se miră SZ, care ia foarte serios în considerare dezbaterea franceză asupra securităţii. Aceasta din urmă nu a fost declanşată de cuţite secundare radicale ci de către preşedinte în persoană, de către ministrul său de Interne, Brice Hortefeux, şi de responsabilii UMP, partidul prezidenţial. "Toate aceste idei sunt mai mult decât o simplă umplere a golului estival", consideră ziarul, care aminteşte că toate aceste propuneri vor alimenta de fapt două propuneri foarte reale de legi asupra securităţii interioare şi a imigraţiei, care vor fi dezbătute în Parlament în septembrie. Franţa, unde cetăţenii au fost decăzuţi din naţionalitatea lor, pentru ultima oară, în timpul regimului de la Vichy, este pe cale să instituţionalizeze "francezii de categoria a doua" şi să ignore principiul potrivit căruia chiar "şi un cetăţean rău rămâne până la urmă tot un cetăţean".
