Spre o Europă nefumătoare?

Comisia Europeană se pregăteşte să prezinte o interdicţie generală de a fuma în locurile publice. Dar această dorinţă de a legifera pentru binele europenilor ar putea să se întoarcă împotriva ei însăşi, în numele drepturilor cetăţenilor, consideră un jurist ceh.

Publicat pe 6 decembrie 2010 la 17:37

Comisia Europeană se pregăteşte să prezinte anul viitor propuneri care intenţionează lărgirea şi întărirea draconică a legislaţiei europene anti-tutun. Între alte măsuri, ea ar dori introducerea unui tip unic şi inestetic de pachete de ţigări, pe care ar apare mai ales mesaje de atenţionare însoţite de imagini şocante.

Însă propunerea cea mai importantă este fără îndoială cea care doreşte impunerea, la nivel european, a interzicerii fumatului în toate locurile publice, şi mai ales în restaurante, baruri sau în staţiile transporturilor în comun.

Se spune adeseori că din multe puncte de vedere istoria se repetă. În ceea ce priveşte aceste fenomene recurente, ideologii dogmatici, din care apar noi specimene cu regularitate, ocupă un loc primordial. Ei nu încetează, cu obstinaţie, să încerce să utilizeze puterea de stat pentru a-şi re-educa semenii, impunându-le propriile concepţii despre "bine" şi despre "progres".

Statul ca doică

Printre aceşti progresişti îi regăsim mai ales pe activiştii anti-tabac. În ultimii ani ei au reuşit să impună o înăsprire foarte importantă a legislaţiei anti-tutun în majoritatea ţărilor occidentale. Ei profită de un fenomen aproape generalizat astăzi în ţările occidentale: alunecarea spre un tip de stat paternalist şi expansiunea unei culturi devenite ostile celui mai mic risc. Aceste două tendinţe se întăresc reciproc. Una o stimulează pe cealaltă.

Newsletter în limba română

Statul este pe cale să devină un fel de mamă-doică. Asigură protecţia şi securitatea cetăţenilor de-a lungul întregii lor vieţi, în toate activităţile lor. Oamenii încetează să mai conteze pe ei-însăşi şi se gândesc că altcineva va trebui să plătească pentru toate deciziile lor proaste. Nu este deci deloc surprinzător în acest context faptul că, pentru cei care consideră indivizii ca şi copii care trebuie educaţi, protejaţi şi ghidaţi, tutunul şi alcoolul sunt corpuri străine de care este esenţial să fie debarasaţi.

O regulamentare rezonabilă, consistand mai ales într-o interdicţie a vânzării către minori, restricţii relative la publicitate şi o taxare mai ridicată, a devenit insuficientă. De acum înainte, aceşti Mesia autoproclamaţi nu mai ezită în a se introduce în problemele legate de sfera intimă, cum ar fi acelea care caracterizează relaţiile care se stabilesc între un patron de restaurant şi clienţii săi. Ei intenţionează să se substituie gândirii economice a întreprinzătorului, libertăţii de a-şi organiza cum doreşte activitatea economică.

Competenţele UE în regulamentarea tabacului

Poate părea de-a dreptul bizar că regulamentarea tutunului intră printre competenţele UE. Este totuşi cazul. Produsele din tutun sunt mărfuri. În conformitate cu principiul liberei circulaţii a mărfurilor, dreptul pieţei interne a putut fi aplicat regulamentării lor (a se vedea mai ales articolul 114 al TFUE, Tratatul asupra funcţionării Uniunii Europene). Diverse directive au armonizat regulile relative la compoziţia şi etichetarea produselor din tutun, a publicităţii lor în presă sau radio sau în domeniul sponsorizării industriei tutunului.

Alte directive, care se înscriu în domeniul liberei prestări a serviciilor şi a libertăţii de instalare, au interzis în totalitate publicitatea în favoarea tutunului în presa audiovizuală. În cadrul Politicii Agricole Comune, au fost introduse alte reguli care privesc cultura tutunului şi subvenţiile europene. Există argumente foarte convingătoare pentru justificarea unei regulamentări europene.

Este mai ales cazul pentru armonizarea regulamentărilor asupra compoziţiei ţigărilor şi a fiscalităţii indirecte la care acestea sunt supuse. Ea poate fi într-adevăr necesară din punct de vedere al liberei circulaţii a mărfurilor. Alte regulamentări, cum ar fi cea a publicităţii, a activităţilor de sponsorizare sau a tabagismului pasiv la locul de muncă, sunt deja contestabile, căci legătura cu piaţa internă este strânsă.

Dar dacă ele se pot încă justifica în aceste domenii, intervenţia celor de la Bruxelles nu mi se mai pare deloc justificată de îndată ce este vorba de interzicerea fumatului în restaurante, staţii de transport în comun sau "alte locuri publice". Până şi în Statele Unite această temă de societate ţine de autoritatea fiecărui stat federal.

Un simbol al rezistenţei la puterile publice

În Cartea verde 2007 "Spre o Europă fără fum de ţigară", ca justificare a competenţei UE de a reglementa asupra acestei probleme, Comisia Europeană s-a mulţumit să afirme că un regim unic ar stabili "un nivel elementar de protecţie împotriva riscurilor de expunere la fumul ambiant de ţigară, care ar fi comparabil, transparent şi executor, în toate statele membre".

Experienţa a dovedit că proiectele de inginerie socială care erau împotriva naturii libere a omului aveau adeseori rezultate cu mult diferite de cele dorite şi că se terminau în general prin eşecuri destul de lamentabile. UE ar putea fi obligată să suporte, ca revers al măsurilor represive foarte stricte pe care le aplică fumătorilor, care reprezintă o treime din populaţia adultă a statelor membre, acest tip de viitor.

Până la urmă, tutunul ar putea deveni, şi nu doar pentru fumători, un simbol al rezistenţei la puterile publice intruzive şi paternaliste ca şi dorinţei fără capăt de regularizare a UE, a cărei hipertrofie este din ce în ce mai flagrantă pentru un număr din ce în ce mai important de cetăţeni europeni.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect