Subcultură şi stiluri de viaţă alternative

Tolerate de către majoritatea oamenilor, instrumentalizate de către mărcile de haine, obiecte ale fenomenului de apropriere, modurile de viaţă alternative fac astăzi parte din decor. Mai putem oare vorbi despre subcultură, se întreabă săptămânalul român Dilema Veche, în dosarul pe care i-l consacră săptămâna aceasta.

Publicat pe 17 iunie 2009 la 14:53

Subcultură: grup social, etnic, regional, economic care prezintă modele de comportament specifice, ce îl disting de alţi membri ai unei societăţi sau culturi mai largi.“ Aceasta este definiţia din dicţionarul online Merriam-Webster.

Mădălina Şchiopu aminteşte în editorialul dosarului „Subcultură şi stiluri de viaţă alternative” definiţia termenului, dar trece în revistă şi extensiile acordate de teoriile unui Michel Maffesoli, de exemplu. Acesta din urmă avansează ideea de trib urban. Cartea sa, „Vremea triburilor: declinul individualismului în societăţile postmoderne„a oferit o nouă perspectivă asupra fenomenului: deşi declanşată de motivaţii individualiste, afilierea la grupuri urbane subculturale riscă să recadă în tribalism.

Nici opinia ziaristului finlandez Tommi Laitio nu este uitată. El semnează în acelaşi dosar un larg articol despre ce înseamnă „a fi european în experienţa tinerilor de astăzi. „Intrebarea dacă subculturile pot fi tolerate de către majoritate sau dacă ele mai pot reprezenta un simptom al conflictului dintre generaţii a devenit de prisos„, consideră Mădălina Şchiopu. Singura noastră problemă este ca „stilul de viaţă diferit să nu se transforme, din simplă alternativă, în unică şansă„.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect