În funcţie de atitudinea lor faţă de naţionalismul catalan, jurnalele cred fie că votul este clar în favoarea independenţei sau dimpotrivă, că majoritatea alegătorilor şi-a exprimat dorinţa unei continuări a Cataloniei în interiorul Spaniei.
Cotidianul madrilen El País rezumă bine în editorialul său, numit “Înfrângere şi victorie”, ambivalenţa rezultatului electoral, care nu va putea rămâne însă fără consecinţe:
nimeni nu poate ignora acest rezultat. Toţi, inclusiv guvernul, trebuie să reacţioneze. Alegerile din Catalonia au o semnificaţie imensă. În ciuda confuziei despre caracterul consultării (plebiscit sau alegeri) şi în ciuda slabei calităţi a dezbaterii, nivelul participării a fost extraordinar, un record istoric pentru o alegere regională.
Newsletter în limba română
“Una din principalele concluzii a rezultatului alegerilor de ieri este că societatea catalană este foarte pluralistă”, scrie La Vanguardia în editorialul său:
şase partide vor forma noul Parlament. Independentişti şi apărători ai status quo sau reformatori, socialişti federalişti şi cei care se califică drept anti-sistem. O polifonie de voci care defineşte o societate foarte complexă, dar şi deschisă, matură şi angajată.
“Alegerile din Catalonia îl plasează pe Artur Mas într-un fel de limburi”, consideră ziarul de dreapta madrilen, potrivit căruia preşedintele regiunii,
în călătoria sa spre independenţă, Itaca sa, s-a îmbarcat pe o listă comună cu ERC şi grupurile pro-independenţă şi are nevoie acum de complicitatea CUP pentru a începe un drum de detaşare de Spania. Şi cu o legitimitate mai mult decât îndoielnică, deoarece nu a atins – cu CUP – 50% din voturi.
Directorul cotdianului catalan El Periódico, Enric Hernández consideră că este vorba de un “triumf clar” al independentiştilor, dar spune că Mas şi ai săi au obţinut un “mandat insuficient” pentru a se îndrepta spre independenţă:
cu o participare record, la înălţimea provocării, blocul independentist s-a proclamat ca adevăratul câștigător al alegerilor din 27 septembrie, dacă le analizăm ca alegeri regionale clasice. Cu toate acestea, nici Mas, nici coaliția lui - Junts pel Sí - nici potențialii săi aliați de la CUP, nu au conceput votul doar pentru reînnoirea Parlamentului și alegerea unui nou președinte, ci l-au văzut ca un plebiscit privind independența. Din acest punct de vedere, mandatul electoral al Junts pel Sí nu este suficient, având în vedere dimensiunea angajamentului.
“Nu doar că Artur Mas a pierdul ‘plebiscitul’ forţat, ci a făcut să apară o Catalonie fracturată şi fără un proiect de guvernare”, consideră Alfons Ussía. Pentru editorialistul cotidianului conservator madrilen,
prima lectură a ceea ce s-a întâmplat ieri în Principat [sic] este că au fost pierdute nouă locuri de coaliţia separatistă faţă de cele obţinute de cele două partidele care o formau la alegerile din 2012.
“Pariul naţionalist al lui Artur Mas şi Oriol Junqueras”, liderul Esquerra republicana de Catalunya, stânga independentistă catalană, “a fost distrus ieri la urne” scrie El Mundo care mai notează şi eşecul Podemos:
catalanii au arătat că nu doresc independenţa, deoarece suma voturilor Junts pel Sí şi CUP nu ajunge la 48%, un scor care arată că societatea catalană este împărțită în două și e lipsită de legitimitate orice încercare de secesiune.