Alegeți o limbă
În 3 martie, mi-am îndeplinit datoria de cetăţean în cadrul alegerilor municipale de la Haga. Nu am văzut cozi lungi de alegători, ca în Africa. Acolo, bărbaţii şi femeile se trezesc în zori, parcurg un drum lung, şi aşteaptă, cu stomacul gol, pentru a da naştere unei democraţii mult visate. Olanda este una dintre ţările europene care doresc să aducă democraţia africanilor, ca un fel de evanghelie care i-ar mântui de sărăcie. Dar convine oare Africii modelul democratic occidental?
Doar în acest an, ordinea de zi democratică africană se vrea încântătoare. În Sudan, alegeri parlamentare şi prezidenţiale au avut loc pe 11 aprilie. În 28 iunie, va veni rândul Burundezilor să meargă la urne, după cincisprezece ani de război civil. Optimiştii se bucură, dar eu nu.
Sudan, Burundi şi Republica Democratică Congo se află pe lista Ministerului olandez de ajutor pentru dezvoltare la rubrica "state fragile" ale căror caracteristici sunt : tensiuni politice şi sociale grave cu consecinţe negative pentru cetăţeni, o lipsă de legitimitate, insuficienţe în ceea ce priveşte securitatea şi drepturile omului. Educaţia, echipamentele sanitare şi sănătatea publică au mari lacune, dezvoltarea economică nu există... pe scurt, un loc unde orice poate înflori în afară de democraţie.
Alegerile crează noi tensiuni
Pe 4 februarie, la Institutul olandez de Relaţii Internaţionale Clingendael, ministrul burundez al Apărării, Germain Niyoyankana, a oferit o imagine sumbră, dar cinstită a ţării sale. Armata şi poliţia nu au bani să cumpere uniforme. Banii lipsesc pentru pregătirea militarilor şi a personalului de poliţie. "Populaţia burundeză trăieşte într-o sărăcie imposibil de exprimat în cuvinte", a spus el simplu. În ciuda acestui tablou foarte trist, vor avea loc alegeri, ştiind în acelaşi timp că alegerile ar putea provoca noi tensiuni. Europa contribuie de bună voie la plata celor 43 de milioane de care Burundi are nevoie pentru aceste alegeri. Căci în optica europeană, Africa trebuie să fie democratizată prin orice mijloace.
Paul Collier, un economist afiliat Universităţii din Oxford, pledează în favoarea unor intervenţii militare prelungite nu numai pentru a aduce democraţia, dar, de asemenea, pentru a o menţine şi a o întreţine. "După alegeri cinstite, acestea vor oferi protecţie guvernului împotriva unei lovituri de stat", avansează acesta pentru a-şi justifica argumentele. Cu toate că, în publicaţiile sale, recunoaşte ca şi mine că o democraţie nu este posibilă fără o economie solidă, el are naivitatea să creadă că alegerile cinstite sunt posibile. Dar se poate vorbi de alegeri corecte, când alegătorii merg să voteze pentru candidaţii care le dau orez, stilouri şi caiete de şcoală în timpul campaniei ? Sau atunci când mari multinaţionale sprijină un candidat ? Putem vorbi de alegeri corecte atunci când alegătorii sunt analfabeţi ? Prin faptul că nu investeşte în educaţie, considerată o ameninţare pentru puterea lor, elita întreţine acest analfabetism.
Democraţia se simte bine, dar populaţia nu
Este naiv de a gândi că democraţia va salva Africa. De când am fost, în 2006, observator electoral în Congo, mă întorc acolo în fiecare an pentru a vedea unde a ajuns democraţia. Nu discut numai cu reporterii şi cu elita, discut mai ales cu copiii pe străzi, cu oameni obişnuiţi, soldaţi, profesori. Democraţia merge bine , dar populaţia nu. Preşedintele, Parlamentul şi Senatul îşi îndeplinesc funcţiile lor democratice. Ei îndeplinesc "criteriile internaţionale" ale democraţiei. Dar populaţia, care ar trebui acum să trăiască mai bine datorită acestei democraţii trăieşte încă în acceaşi sărăcie de dinainte de 2006.
În timpul unei vizite la şcolile din oraşul Kananga, la 1 000 de km de capitala Kinshasa, am întâlnit un director de şcoală. El era foarte surprins de faptul că vreau să-i ajut şcoala cu rechizite. Mi-a arătat un pachet de o sută de crete. "O sută de crete pentru o mie de studenţi. Asta este tot ce mai avem până la sfârşitul anului şcolar". Direcţia şcolii nu vede autorităţile decât în perioada electorală. Directorul m-a întrebat dacă eram cumva un candidat pentru viitoarele alegeri 2011. Asta este democraţia care o vrem pentru Africa ?
Alegerile creează o dependenţă faţă de Europa
Cât timp Africa nu-şi poate finanţa singură alegerile, în opinia mea este mai bine să le oprească. Nu numai că sunt costisitoare dar crează o prea mare dependenţă faţă de Europa. Ce se va întâmpla dacă Europa taie fondurile ? Liderii africani dau socoteli sponsorilor lor, nu populaţiei. Aceasta nu este democraţie, este fidelizare. Este o blasfemie împotriva idealurilor democraţiei.
Fac apel la toţi evangheliştii doctrinei democratice pentru a concepe cu mine un nou model de democraţie. Un model în care rolul principal nu este dat alegerilor, ci dinamicii culturii tribale africane. Un model în care puterea este stabilită altfel: ca o torţă olimpică. În funcţie de regiune sau provincie, puterea este asigurată prin rotaţie - un pic ca în Uniunea Europeană cu preşedinţia ei. Un lider provincial poate deveni preşedintele ţării şi pentru perioada respectivă, nu are nevoie să se gândească cum să-şi menţină puterea sau să desfăşoare o campanie pentru a câştiga următoarele alegeri. Opoziţia ocupă atunci o poziţie funcţională: ea se pregăteşte să preia puterea.
Acest sistem ar crea de altfel un mediu economic mai bun pentru investitori. Europa ar putea astfel să comute obsesia ei pentru democraţie într-un impuls sănătos şi să lucreze pentru creşterea economică.
