Un orizont neoliberal

Proiect de origine social-democrată, Strategia de la Lisabona nu a promovat nici inovarea nici coeziunea socială în UE. Din contră, Comisia Europeană a făcut din ea un program neoliberal. Iar strategia 2020 care va urma riscă să accentueze această tendinţă, consideră un economist francez.

Publicat pe 1 martie 2011 la 16:01

Desigur trebuie să recunoaştem (contra-)reformatorilor neoliberali unele calităţi care nu se regăsesc întotdeauna în adversarii lor: ei ştiu ce vor şi ceea ce este necesar pentru a obţine ce vor, ei sunt răbdători şi nu se descurajează. Din nou acţiunea se desfăşoară de partea Uniunii Europene.

Ne amintim de "strategia de la Lisabona", lansată în 2000, care viza să facă din UE "*c*ea mai competitivă şi mai dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume până în 2010". Ea îşi dădea obiective în materie de inovare, de "coeziune socială" şi de ocupare a forţei de muncă. Aproape niciunul dintre acestea nu a fost atins, deşi rata de ocupare a forţei de muncă s-a apropiat de cei 70% (din populaţia în vârstă de 20-64 de ani) speraţi. Dar cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare au crescut doar puţin şi au rămas cu mult sub obiectivul de 3% din PIB. În ceea ce priveşte coeziunea socială, este suficient de a constata că riscul de sărăcie (după transferurile sociale) a crescut.

Acest bilanţ mediocru nu a împiedicat Comisia să aloce Strategiei de la Lisabona crearea a 18 milioane de locuri de muncă în UE. Această cifră nu măsura totuşi decât creşterea ocupării forţei de muncă în Europa între 2000 şi 2008. A acorda în exclusivitate Strategiei de la Lisabona creditul acestei creşteri era deci un pic eroic. De altfel, jumătate din aceste creaţii corespundeau unor locuri de muncă cu normă parţială.

Un program de reforme structurale neo-thatcheriene

Cel mai nostim în această poveste este faptul că Strategia de la Lisabona fusese inspirată de universitari clasificaţi în principal "de stânga". Dar a fost atât de prost concepută de la bun început încât a fost uşor pentru Comisia Barroso să recupereze mişcarea şi să transforme această treabă uşor social-democrată tendinţă tehnologii ale informaţiei într-un program de reforme structurale neo-thatcheriene.

Newsletter în limba română

Şi totuşi, Strategia de la Lisabona în sine nu a avut decât un impact redus asupra reformelor structurale din diferitele ţări, acestea din urmă rezultând mai ales din compromisuri politice naţionale. Totuşi ea a jucat un rol de resursă politică şi ideologică la dispoziţia actorilor naţionali.

Restul poveştii se numeşte "Europa 2020", "o strategie pentru o creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă". În 10 ani, totul în Europa este presupus a fi "inteligent": creşterea şi economia desigur, dar şi reglementările, specializarea, casele, reţelele, gestiunea traficului... Totul ar trebui să fie şi durabil: economia, creşterea...

În rest, puţine surprize: obiectivul ratei de ocupare a forţei de muncă trece la 75%, o politică industrială vizând îmbunătăţirea "mediului întreprinderilor", o reglementare "inteligentă", bineînţeles, care ar trebui să reducă "povara administrativă asupra întreprinderilor", aprofundarea pieţei unice, în special prin Directiva "servicii" (născută directiva Bolkestein) şi mai general reafirmarea ideii cum că concurenţa (a se citi: dereglementare, privatizări, dezmembrarea serviciilor publice) favorizează creşterea şi inovarea, ceea ce rămâne îndoielnic.

“Europa 2020” vine dintr-un document produs de lobby-ul patronal european

Pe scurt, nimic nou. După cum arată şi Corporate Europe Observatory, inspiraţia Europei 2020 vine în parte dintr-un document produs de lobby-ul patronal european, "Viziunea ERT pentru o Europă competitivă în 2025" ("ERT’s Vision for a competitive Europe in 2025").

Ce este oarecum nou priveşte guvernarea acestei strategii şi trebuie să fie coroborată cu o inovare recentă în acest domeniu, semestrul european, prin care bugetele naţionale trebuie să treacă un examen în faţa Comisiei şi Consiliului înainte de a fi adoptate de către parlamentele naţionale. "Disciplina bugetară" şi reformele structurale sunt astfel reunite într-o "guvernare mai puternică": "Asanarea bugetară şi viabilitatea financiară pe termen lung vor fi însoţite de reforme structurale semnificative, în special în domeniile pensiilor, sănătăţii şi sistemelor de protecţie socială şi de educaţie" (Europa 2020, pagina 28).

În ceea ce priveşte reformele structurale, nimic cu adevărat constrângător nu poate fi pus în aplicare, dar noi resurse politice sunt puse la dispoziţia actorilor naţionali interesaţi să urmeze calea neoliberală şi cine va dori să-şi menţină sistemul de protecţie socială are interes să aibă finanţe publice "sănătoase".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect