Fosta faţadă a unui centru din Paris, renovat recent (Imagine: Interzone00)

Un "squat" sau un "squ-art"?

Ocupate ilegal, squaturile se definesc ca fiind locuri alternative de viaţă şi de creaţie. Dar încetul cu încetul, la Paris sau Berlin, se transformă în galerii de artă legale sau în centre culturale respectabile. Dar oare normalizarea nu înseamnă de fapt sfârşitul squaturilor?

Publicat pe 2 octombrie 2009 la 11:15
Fosta faţadă a unui centru din Paris, renovat recent (Imagine: Interzone00)

Bulevardul Rivoli numărul 59, în plin centrul Parisului. O mulţime zgomotoasă se lipeşte de vitrina acestei clădiri recent renovate. La trei ani de la începerea lucrărilor de renovare efectuate de către primăria Parisului, proprietara spaţiului din 2002, exteriorul excentric al celui mai celebru squat parizian este înlocuit de o faţadă haussmaniană. Putem însă citi cuvântul "aftersquat" în transparenţă. "Reveniţi peste şase luni, lucrurile l-au schimbat", îi asigură Gaspard Delanoe, preşedintele grupului, pe cei care, cu prilejul vernisajului au găsit locul prea convenţional. Dar această întâlnire din 9 septembrie 2009 reprezintă zece ani de luptă. După trei ani petrecuţi în atelierele din Belleville, "squaterii sunt înapoi", aminteşte un baner publicitar.

La Paris chiriile nu sunt prea scumpe

Squateri? Termenul este impropriu. Primăria închiriază acum localul unui colectiv de artişti cu aproximativ 130 de euro pe lună. Ca de altfel multe alte locaţii de creaţie pariziene. Un aspect asupra căruia unii insistă: "Noi nu suntem squateri, sublinează artiştii de la Frigo, instalaţi în al 13-lea arondisment al Parisului. Noi suntem chiriaşi ai primăriei Parisului".

"Timpurile se schimbă. Trebuie să ştim să evoluăm, aminteşte un artist de pe strada Rivoli 59, în timp ce îşi rulează o ţigară. Dintr-un spaţiu underground, deoarece era ilegal, am devenit alternativi". Dacă această evoluţie este pozitivă din punct de vedere artistic, aceste locuri vor fi de acum închise pentru public. Este imposibil să mergi pentru o cafea ori pentru un capucinno în afara orelor de expoziţie. Aceasta contrar altor concepte mai accesibile şi mult mai participative. Cum ar fi La Suite, aflat în arondismentul al 13-lea, unde sindicatul "mirilor" găzduieşte ateliere de lucru şi multe alte idei bune.

Newsletter în limba română

Bătălia squaturilor continuă. "Dacă noi existăm, aceasta se datorează squatului de la Bursă, astăzi închis, consideră artistul, fumându-şi ţigara. Iar dacă “La Suite există, aceasta se datorează în parte luptei noastre". Squaturile sunt intedependente. Iar când unul dintre acestea este ameninţat, toată comunitatea devine activă. "Vom continua a squata, a identifica clădiri goale pentru a crea aglomeraţii artistice peste tot, promite Gaspars Delanoe. Redeschiderea clădirii de pe Rivoli 59 este o speranţă pentru artişti".

Berlin – dărăpănate dar ordonate

În douăzeci de ani, Berlinul care deranja … începe a se normaliza progresiv. În anii 80, autorităţile germane aveau alte probleme de rezolvat decât aceea a squaterilor iar tinerii berlinezi au profitat pentru a extinde această practică. Berlinul este terenul propice al deschiderii a aproximativ 160 squaturi. De acum, primăriile le cumpără şi le închiriază la preţuri reduse. La fel ca la Amsterdam. În subsoluri ori în curţi, comunităţile continuă să se reunească în jurul unor locaţii cu o puternică dimensiune identitară. Ca de exemplu punkiştii la Kopi, unde există un bar, sală de concert şi de cinema. Teatru, ateliere, pictură, sculptură... Cultura intră în aceste spaţii urbane alternative. Începând cu anii 90, Le Tachelesgăzduieşte artişti neconvenţionali. Locul, simbol al culturii off (închise), devine un punct de atracţie turistică inconturnabil. 300 000 de vizitatori pe an, spre marea plăcere a artiştilor care îşi închiriază galeriile lor cu 180 de euro pe lună. Este şi locul unde berile şi vopselele curg în locuri marcate şi dărăpănate într-o manieră ordonată. Până la a deveni veritabile complexe care adăpostesc amatori de artă. Casiopeia, la estul Berlinului adăposteşte un parc pentru skateri şi un zid pentru căţărări, cu intrarea plătită.

Sevilla - "fabrica de sombreros (pălării spaniole) expulzată"

Această schimbare de regim nu se aplică peste tot. La Sevilla, La Casa Vieja a stârnit deja furia adepţilor locurilor alternative. Renovată, ea a fost revândută unor promotori imobiliari. "Fabrica de sombreros" veche fabrică de pălări, şi-a deschis porţile în aprilie 2008. Idei, picturi, reuniuni saptămânale, linii de asistenţă telefonică : locul este plin de iniţiative, de la cursuri de capoeira (arte marţiale afro-braziliene), la şedinţe cinematografice tematice marţea şi mese de prânz populare sâmbăta... În iunie 2009, poliţia a venit pentru a evacua locul. Negocierile sunt în curs, între promotorul imobiliar, municipalitate şi actorii locului cultural.

Roma – locuri de întâlnire alternative

Squat din 1986, Forte Prenestino din Roma va găzdui pe 16, 17, 18 octombrie, prima întâlnire interactivă europeană a locurilor alternative de viaţă şi de creaţie. Non –instituţională, cultura urbană se creează la nivel european. Pentru a reinventa noţiunea de "squ-art' şi a milita împreună pentru o cultură în afara reţetelor.

Caroline Venaille

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect