Alegeți o limbă
Niciodată nu se întâmplase aşa ceva în istoria Greciei moderne. De peste 30 de ani urmăresc profesional evoluţiile politice şi internaţionale, şi nu am văzut vreodată o astfel de intervenţie a unor lideri străini în alegerile din Grecia. Acesta este un exemplu trist al umilirii internaţionale pricinuite prestigiului ţării noastre. Cel mai mic lider al oricărei ţări nesemnificative din Europa are acum dreptul să le dicteze grecilor cu ce partid trebuie să voteze - ceea ce ar fi fost intolerabil înainte de punerea ţării sub tutelă. Prin memorandumul semnat de Giorgios Papandreu şi oamenii lui.
Ne pare incredibil să citim că Angela Merkel, cancelarul german, şi ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, cer aproape în fiecare zi poporului grec să voteze pentru... Samaras şi nu pentru Tsipras! Acelaşi lucru este cerut şi de preşedintele socialist francez, François Hollande, sau de prim-ministrul italian, Mario Monti, şi de toate instituţiile UE, Comisie, BCE, Parlamentul European, Eurogrup etc...
Îngrijorarea Berlinului
Ei au cedat toţi unei isterii politice după rezultatul alegerilor anticipate din 6 mai, când partidele pro-memorandum au fost renegate, trecând de la 80% la 30% din voturi. Partidul Noua Democraţie, ajuns în frunte, nu a depăşit 19%, iar Syriza [Coaliţia Stângii Radicale] a devenit primul partid de opoziţie, cu doar 2 puncte mai puţin.
Obiectivul Syriza, legitim, având în vedere rezultatele din 6 mai, şi anume de a obţine primul loc în alegerile din 17 iunie, îi înfioară pe germani. Principala îngrijorare a Berlinului nu este ceea ce ar face Tsipras dacă ajunge prim-ministru, ci că, dacă Syriza câştigă, ar fi primul guvern de extremă-stânga format într-o ţară din Europa Occidentală din 1950 încoace.
Ceea ce înseamnă o întoarcere a stângii radicale în prim-plan - şi în toiul crizei economice! - în timp ce germanii şi alţi lideri europeni credeau că se dezbăraseră definitiv de ea după căderea blocului sovietic în 1991 şi sfârşitul așa-zisulului "Socialism real", în 1989.
Nemţii vor cu orice preţ să evite formarea unui guvern radical de stânga în Grecia, indiferent de politica pe care o va conduce acesta, şi de aceea îi ameninţă fără menajamente pe greci să voteze pentru Samaras, căci altfel...
Nici chiar în visele sale cele mai dulci şi mai paranoice, Antonis Samaras nu şi-ar fi putut imagina cancelarul german făcând campanie în favoarea lui, laolaltă cu preşedintele francez, prim-ministrul italian sau preşedintele american.
Cel mai prost rezultat din istoria Noii Democraţii
Dacă, în ciuda acestui ajutor internaţional, Antonis Samaras obţine cel mai prost rezultat din istoria Noii Democraţii, punând deoparte "succesul" celor 19% din 6 mai, toţi cei sus-citaţi nu prea vor fi mândri de talentele lor politice.
Dacă scorul ND este totuşi slab, în jur de 30%, chiar dacă ajunge în frunte, atunci lui Samaras i-ar putea fi impuse condiţii care să-l priveze de postul de prim-ministru. Dar poporului grec nu-i pasă de această ipoteză, cel puţin pentru moment.
Declaraţia lui Schäuble este mai gravă, întrucât pentru el "situaţia reală din Grecia, şi anume o criză dureroasă cauzată de o proastă gestionare financiară, nu se va schimba odată cu rezultatele alegerilor".
