Știri Criza datoriei publice
Scena lumii: preparative pentru "fotografia de familie" a liderilor UE

Unde putem găsi un lider?

În faţa prăbuşirii monedei euro, conducătorii europeni par cel puţin paralizaţi, dacă nu şi mai rău, iresponsabili. Şi totuşi, gravitatea situaţiei necesită conducători capabili să gereze această situaţie, nu să se mulţumească să îndure efectele.

Publicat pe 8 august 2011 la 14:49
Scena lumii: preparative pentru "fotografia de familie" a liderilor UE

Este strigător la cer: pentru gestiunea crizei este nevoie de un lider. "Dar deşi este necesar un lider, încotro să ne îndreptăm, şi cu consimţământul cui?" În contextul unei apocalipse financiare, este şi mai dificil să găsim un răspuns la aceste întrebări. Ele pun la încercare caracterul progresist al democraţiei, şi anume faptul că viitorul trebuie să fie mai bun decât prezentul. Poate că acest lucru nu este întotdeauna adevărat. În ciuda diferenţelor lor, capitaliştii, socialiştii, liberalii şi conservatorii au o idee în comun.

Este vorba despre ipoteza progresului linear al civilizaţiei umane: credinţa – arareori enunţată pentru că nu prea este pusă la îndoială – că lucrurile nu pot decât să se amelioreze, sau, dacă nu pare a fi cazul, ar putea să se îmbunătăţească dacă adoptăm măsurile potrivite. Conform acestui mod de gândire, o degradare a situaţiei este văzută ca un obstacol: este un motiv pentru a condamna o clasă de politicieni pentru că au adoptat măsurile greşite, şi pentru a alege alţii în locul lor, care vin cu alte propuneri. Iar în scurtă vreme se revine la cursul normal al lucrurilor. Vom rezolva problema, poate schimbând direcţia drumului, dar vom continua să urcăm panta.

Timp de mai multe secole, Occidentul a avut dreptate – în marea majoritate a timpului – să considere că această regulă funcţionează. Ar putea chiar să aibă dreptate şi acum, încrezându-se în ea. Ştiinţa şi tehnologia ne fac să avansăm. Cei bogaţi au posibilitatea să trăiască mai mult ca niciodată. Viaţa este plăcută, pentru majoritatea oamenilor.

Când elita europeană se află în vacanţă...

Dar în spatele huzurului unei elite europene aflate în vacanţă – în timp ce atât de multe lucruri nu sunt în regulă – se află o posibilitate deplorabilă. Poate că niciun summit G7, niciun apel telefonic, niciun discurs strălucit al lui Barack Obama, nicio doză din calmul degajat al [premierului britanic] David Cameron nu ne poate scoate din paralizie. Groaza unei crize financiare nu provine din faptul că necesită o serie de măsuri complexe care, odată îndeplinite, vor repune economia pe traiectoria creşterii. Este că, în ciuda tuturor eforturilor, nu putem decât să întârziem verdictul final: iar sentinţa este declinul.

Newsletter în limba română

Ce putem aştepta din partea miniştrilor, odată ce vor fi convocaţi înapoi în birourile lor? Să rezolve criza financiară, bineînţeles. Dar cum? Printr-o creştere a impozitelor, sau o scădere a acestora? Prin mai multă rigoare, sau o explozie a cheltuielilor? Permiţând realizarea Statelor Unite ale Europei, cu un singur guvern şi o singură datorie, sau prin descopunerea Europei în numeroase monede? Calmând pieţele, sau sfidându-le? Nimeni nu poate accepta acest lucru, bineînteles, dar este mai rău decât atât: niciuna din strategiile propuse nu este pe deplin convingătoare, nici măcar în ochii celor care le-au formulat.

Este o remarcabilă absenţă de idei bune, de genul "hei, iată cum vom face!" De unde şi tăcerea înfricoşătoare. Ieri, liderii zonei euro au discutat între ei; astăzi, s-ar putea să cumpere câteva titluri de stat italiene care ar putea eventual să potolească temporar pieţele; dar puţini sunt cei care cred că această măsură va face altceva decât să ne conducă spre următorul dezastru.

...pieţele o iau razna

Vrem o guvernare şi avem nevoie de o guvernare, dar poate că ne înşelăm sperând că guvernarea va fi întotdeauna capabilă să ne protejeze. Şi totuşi este împotriva naturii meseriei de politician ca acesta să promită alegătorilor un viitor mai sărac. Democraţia depinde de faptul că, punându-i în concurenţă unii cu alţii, apar posibilităţi pozitive. Când istoricii vor analiza în viitor această perioadă, ceea ce va ieşi cel mai mult în evidenţă este absenţa unor eroi politici.

Nimeni – nici măcar Obama, care este cel mai aproape de ideea de lider din câţi există la ora actuală în lume – nu pare a fi capabil să transforme catastrofa prezentă într-o premisă pozitivă a unei realităţi viitoare. Am rămas pe mâna unor politicieni care s-au convins pe ei înşişi că nu mai pot face mare lucru pentru a-şi scoate cetăţeniii din criza actuală. "Pieţele au cauzat aceste probleme. Tot pieţele trebuie să îndrepte lucrurile acum”, a declarat oficial cabinetul lui Angela Merkel vineri seara: iar acestea sunt spunse de către singura persoană din Europa care are banii pentru a-şi permite să riposteze.

Putem numi acest lucru un ultraj şi să declarăm structurile europene stricate, ceea ce este adevărat. Putem de asemenea să spunem că pieţele sunt nemiloase şi nesăbuite, ceea ce este la fel de adevărat. Dar căile de ieşire din acest dezastru implică măsuri care nu vor fi populare: creşterea impozitelor, reducerea cheltuielilor, sărăcirea controlată a populaţiei condiţionată de credinţa că nivelul vieţii se va îmbunătăţi ulterior. Nu este surprinzător că politicienii se ţin la distanţă.

Cu cinci secole în urmă, în Europa, protestanţii şi catolicii s-au întrecut în a arăta calea ce duce spre salvare – dar ambii erau siguri că ştiu un drum. Cu două secole în urmă, în umbra mare a Revoluţiei franceze, consevatorii şi radicalii s-au luptat pentru a intra în stăpânirea unui viitor pe care ambii ştiau că îl pot face mai luminos. În ultimul secol, susţinătorii pieţei libere s-au certat cu apostolii marxismului.

Fiecare era convins că deţine remediul pentru vicisitudinile prezentului. Crizele cu care suntem confruntaţi în vara anului 2011 nu sunt mai puţin dure sau înfricoşătoare, dar ceea ce ne lipseşte este o conducere de calitate, nu atât în ceea ce priveşte persoanele, cât mai ales ideile conducătoare. După spunea Yeats, cei mai buni sunt lipsiţi de convingere.

Platformă

Daţi-ni-i înapoi pe Clinton, Kohl şi Blair!

"După Marea Recesiune din 2008-2009, ar fi trebuit să ne aşteptăm la două lucruri de la liderii occidentali", scrie Alberto Alesina în Corriere della Sera: "în primul rând, să recunoască gravitatea situaţiei şi să dovedească că ştiu şi vor să înfrunte problemele în urgenţă, nu să le împingă pe mai târziu. În al doilea rând, abilitatea de a pune deoparte contrastele şi interesele partizane în numele binelui comun. Clasa politică occidentală a eşuat în ambele privinţe şi va rămâne în istorie drept una dintre cele mai proaste generaţii de politicieni de după război". Economistul liberal italian reproşează claselor politice europeană şi americană o

lipsă flagrantă de viziune pe termen lung: în Europa, acum un an, ar fi trebuit să rezolvăm într-un fel sau altul, dar radical, criza din Grecia, printr-un faliment sau printr-o salvare completă. Dar (aşa-zişii) lideri europeni s-au sfâşiat în discuţii care n-au servit la nimic, în afară de a conduce pieţele în haos.

Adevărata criză fiscală este tsunami-ul provocat de îmbătrânirea populaţiei. Politicienii discută oare despre ea ? Bineînţeles că nu, seniorii sunt o sursă esenţială de voturi, în timp ce generaţiile viitoare nu votează, şi deci nu contează pentru aceşti conducători mediocri, care vor rămâne în istorie drept cei care nu au fost la înălţimea problemelor grave şi complexe pe care le-am înfruntat. În Europa, liderii ţărilor cu risc n-au găsit nimic mai bun de făcut decât să-i acuze pe germani, pentru a-şi ascunde slăbiciunile. Francezii au exploatat acest sentiment, dar datoria publică franceză este atât de mare încât mai devreme sau mai târziu pieţele îşi vor da şi ele seama. Cancelarul german Angela Merkel a demonstrat că nu înţelege mare lucru din pieţele financiare iar poziţiile ei schimbătoare nu au fost de folos.

Pe scurt, conchide Alesina, "daţi-ni-i înapoi pe De Gasperi, Thatcher, Reagan, Clinton, Blair şi Kohl înainte de a fi prea târziu!"

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect