Alegeți o limbă
O vacanţă la vecinii unguri arată cum numai unii dintre noi au intrat în 2012. Ceilalţi au rămas cu, să spunem, doar câteva decenii bune în urmă. Chiar daca presa internaţională se ocupă îndeaproape de situaţia din Ungaria, unde democraţia este pusă sub semnul întrebării, pe străzile Budapestei nu se simţea nimic din frământările de la nivel politic.
Nu e neapărat de mirare, doar ei au şi străzi. Şi străzi, dar şi vorba aceea mai lungă, la noi nefiind în practică nici lungă, nici scurtă: AUTO-STRADĂ. Iar unde străzi sunt, există şi civilizaţie. La ei, chelnerul nu-şi permite să vină peste o oră să-ţi ia comanda şi invariabil să uite de salată. Toţi vorbesc engleză, mulţi şi germană, de la recepţionerul amabil dar serios, la taximetristul care nu înjură pentru că lucrează în noapte de Anul Nou şi nici nu îşi schimbă tariful pentru că eşti străin şi poate nu te-ai obişnuit cu forinţii, moneda locală.
Fără hârtii aruncate pe străzi, sau pachete de ţigări lângă coşul de gunoi, niciodată înăuntru, fără câini vagabonzi, da, eterna poveste, care sperie turiştii ce aleg România şi nu Ungaria. Un oraş unde mai poţi mânca ungureşte, iar tradiţionalul gulaş nu lipseşte din niciun meniu, spre deosebire de Bucureşti, unde trebuie să cauţi mult până să găseşti un restaurant cu mâncare românească, toate localurile fiind cotropite de specialităţi de oriunde în altă parte, mai puţin de pe la noi.
Iar în pieţe, noţiunea de “rând” se cunoaşte, chiar şi cu o zi înainte de noaptea dintre ani. Fără îmbulzeli, ghionturi şi eternele comentarii de la cozile de pe plaiurile mereu mioritice, intrate parcă în definiţia românului aflat în căutare de un chilipir, de o promoţie, de o tigaie, de o şampanie la preţ de criză. Aşa că podurile ce unesc Buda şi Pesta cu siguranţă au fost mai uşor de construit decât cel imaginar care ar uni Budapesta de Bucureşti. Pentru ei timpul nu pare să fi stat în loc.
Pentru noi, în ultimii patru ani, singura schimbare nu pare să ni se datoreze: trecerea frontierei într-un mod mult mai simplu. Orele fără număr petrecute la graniţa cu Ungaria sunt istorie. Acum trecerea e lină, singurele hopuri sunt cele din hârtoapele din drumul ce uneşte România de Europa. Adevărata Europă...
