Alegeți o limbă
Spectacolul este rareori seducător. Şi doar iniţiaţii pot să îl urmărească deoarece Europa se construieşte, în aceste vremuri, cu suferinţă şi într-un mod complex. Dar ceea ce se întâmplă, din nou cu durere şi sub efectul crizei, este lenta transformare a zonei euro într-o adevărată uniune monetară. Evoluţie necesară şi pozitivă.
Cele 17 ţări membre ce au moneda unică sunt pe drumul unei armonizări bugetare, fără ea o uniune monetară neputând exista. La Paris, Adunarea Naţională [Camera Deputaţilor] a ratificat, marţi, 9 octombrie, Tratatul european de stabilitate, coordonare şi guvernanţă – doar Europa adoră denumiri atât de poetice. Miercuri, deputaţii au adoptat proiectul legii organice care pune în aplicare “regula de aur”.
Tradus în limbaj obişnuit, este un pact bugetar care impune semnatarilor săi să aibă finanţe publice orientate spre echilibru. Cu o altă denumire barbară, aceea de deficit structural, pactul introduce flexibilitate în parcursul pentru atingerea acestui obiectiv.
La începutul săptămânii, zona euro a trăit intrarea în vigoare a Mecanismului European de Stabilitate. Putând să mobilizeze până la 700 de miliarde de euro, MES este un fel de Fond monetar european. El vine în ajutorul ţărilor cărora le e greu să-şi finanţeze datoria pe pieţe sau care trebuie să-şi recapitalizeze sectorul bancar. În sfârşit, europenii iau drumul unei supervizări comune a băncilor lor.
Fundaţii şubrede
Armonizare bugetară, solidaritate financiară şi uniune bancară: toate acestea se fac cu minuţiozitate. Costul social este apăsător, cel puţin pe termen scurt, după cum a putut să vadă Angela Merkel în timpul vizitei sale la Atena. Spaniolii, mândrie prost plasată, ezită să solicite ajutor de la MES. Germanii nu au niciun chef ca Europa să le “supravegheze” băncile. Francezii sunt genetic reticenţi la ideea însăşi de echilibru bugetar.
Dar era şi timpul. Dacă vrem să păstrăm euro, atunci trebuia să corectăm ceea ce părinţii fondatori expediaseră: un mod de funcţionare inegal care a explodat la primul şoc asimetric. Nu există uniune monetară fără uniune bugetară, bancară şi fără solidaritate financiară. Va trebui să adăugăm repede indispensabilul complement democratic: într-un mod sau altul, gestionarea acestui triptic trebuie să se facă sub controlul aleşilor celor 17.
Este perfect respectabil să refuzăm acest salt înainte în armonizarea economică. Dar, atunci, trebuie să spunem nu monedei euro. Premierul britanic spune adevărul când arata, duminică la BBC, că Europa nu mai poate să funcţioneze cu un singur buget. Va exista unul pentru zona euro, cu mecanisme de transfer avansate. Şi un altul, mai limitat, pentru ansamblul Uniunii. David Cameron vrea să profite de această scindare pentru a renegocia, într-un mod mult mai laş, apartenenţa ţării sale la Uniune.
Fără îndoială era inevitabil: pe măsură ce se face uniunea monetară, o altă Europa se desface. Va exista un cerc restrâns, zona euro, şi un altul, mai mare dar mult mai puţin constrângător. Continuăm să ne culcăm târziu la Bruxelles.
