Alegeți o limbă
Inegalitatea în creştere, extremismul şi intoleranţa ameninţă fundamentele integrării europene, scrie John Feffer în Le Monde diplomatique. Feffer, directorul Foreign Policy in Focus, avertizează că Uniunea Europeană “ar putea să urmeze Uniunea Sovietică şi Iugoslavia la coşul de gunoi al federalismelor eşuate” dacă cedează în faţa curentelor separatiste care au lovit continentul.
Feffer susţine că Europa a fost programată să reuşească după Războiul Rece în care alte mari puteri au eşuat, oferind un model de coeziune socială, creşterea echitabilă, şi statul de drept. Deşi UE a realizat multe de atunci, amestecul de liberalism şi integrare regională, cândva predominant, a dat naştere la un curent de opoziţie. Pentru Feffer, perioada actuală este cea a extremelor în Europa, ceea ce ar putea să aibă consecinţe considerabile asupra viitorului –
Un alt război pe scală continentală nu este pe cale să izbucnească dar Europa se găseşte în faţa unei posibile colapsări a regimului său care ar putea să însemne sfârşitul zonei euro şi dispariţia integrării regionale. Putem să zărim eventualul viitor al Europei, ce ţine de o distopie, privind la ceea ce se întâmplă la frontierele estice ale Uniunii. Structurile federale care adună persoane din culturi diferite au un bilanţ destul de controversat de un sfert de secol […] Europa - continent va rămâne, va exista mereu o anumită prosperitate, chiar dacă variabilă, în statele sale naţiune, dar Europa ca idee se va sfârşi. Şi mai rău, dacă Europa eşuează, după ce a câştigat Războiul Rece, nu va avea pe cine să dea vina, şi va fi singura responsabilă.
Europa trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate, consideră Feffer, deoarece politicile neoliberale puse în practică după Războiul Rece nu au reuşit să pună capăt disparităţilor economice şi sociale.
În timp ce Germania şi-a permis să crească deficitul pentru a da un avânt economiei fostei RDG, politica economică aleasă de Uniunea Europeană era bazată pe prudenţă în materie fiscală în detrimentul creşterii; “o terapie de şoc după alta” pentru celelalte state membre ale UE care erau în pragul falimentului. Asta a condus la o trecere de la o Europă care nu are nicio alternativă la neoliberalism la o Europă în pragul extremismelor care cer să se pună capăt atât politicii economice a Uniunii Europene cât şi integrării europene în integralitatea sa.
Viktor Orbán, premierul “iliberal” autoproclamat al Ungariei, este un exemplu. Asemenea ameninţări existenţiale la proiectul european cer o concretă acţiune politică –
Deviza “Unitate în diversitate” poate să pară seducătoare dar retorica fină şi bunele intenţii nu sunt suficiente pentru a asigura integritatea UE. Dacă Europa nu găseşte o reţetă mai bună pentru a face faţă inegalităţilor economice, extremismului politic şi intoleranţei sociale, opozanţii săi vor putea curând să găsească un buton pentru a face să dea înapoi integrarea europeană.
