Alegeți o limbă
UnUn gol imens apare la conducerea Fondului Monetar Internaţional, într-un moment crucial pentru salvarea Greciei şi pentru stabilitatea zonei euro. Tocmai este distrus un personaj-cheie al operaţiunilor de tip "intervenţie-rapidă" pentru depăşirea crizelor care afectează statele suverane şi ameninţă economia mondială. Rolul FMI a devenit unul uriaş datorită lui Dominique Strauss-Kahn - DSK.
Acum, FMI trebuie să facă faţă unei urgenţe interne fără precedent, iar soluţia finală ar putea consta în aducerea în locul lui a unui chinez sau a unui brazilian. Ar putea să se confirme astfel hegemonia noilor puteri emergente şi sfârşitul "dreptului Uniunii Europene" de a numi directorul FMI. Ar fi un preţ uriaş plătit de întreaga Uniune Europeană pentru căderea lipsită de glorie a unuia dintre cei mai promiţători lideri ai săi.
Omul potrivit
Şocul este puternic – pe 15 mai a fost anulată întrevederea dintre Dominique Strauss-Kahn şi Angela Merkel pentru depăşirea disensiunilor periculoase privind criza din Grecia; Consiliul de conducere al FMI a fost convocat de urgenţă la Washington; funcţia de director interimar al FMI i-a fost încredinţată adjunctului lui DSK, americanul John Lipsky. Pe 16 mai, delegaţia FMI se prezintă fără liderul său la reuniunea Eurogrupului, unde trebuie să se decidă metode urgente pentru salvarea Greciei şi să se ofere un aviz favorabil numirii italianului Mario Draghi la conducerea Băncii Centrale Europene. În Germania a fost necesară intervenţia ministrului Economiei, Wolfgang Schaeuble, pentru a se oferi garanţii burselor înainte de deschidere: "Căutarea soluţiei pentru problemele Greciei nu este blocată, arestarea lui Dominique Strauss-Kahn nu va afecta negocierile". Gravitatea pierderii pentru economia globală este evidenţiată de reacţiile extreme ale Franţei.
Se intenţionează căutarea unor lideri care să fie de anvergura acestui personaj extraordinar care devenise Dominique Strauss-Kahn în viaţa profesională. În 2007, el prelua conducerea unui Fond Monetar Internaţional care părea să fi fost pe cale de dispariţie. În prima jumătate a acelui an, când pieţele financiare încă ignorau catastrofa creditelor fără acoperire, Turcia rambursa "ultimul împrumut" către FMI, instituţie care devenea astfel inutilă. Totul mergea prea bine – nicio ţară nu mai avea nevoie de ajutor. Ulterior, peste câteva luni, venea apocalipsa, lumea intra într-o criză financiară fără precedent de la Marea Criză Economică din 1929.
În acest context, Dominique Strauss-Kahn devenea aproape un om providenţial. A condus în mod energic Fondul Monetar Internaţional spre redescoperirea unei vocaţii intervenţioniste. S-a confruntat cu o serie de crize – Pakistan, Ucraina, Islanda; intervenţiile sale au fost absolut necesare la periferia Uniunii Europene, reuşind să atenueze invidia executivului de la Bruxelles şi a unor state membre. Irlanda, Portugalia, Grecia au fost etape indispensabile pentru DSK. A modificat gândirea unică de tip neoliberal, cerând un control asupra circulaţiei capitalului, noi reguli în sistemul bancar, denunţând dezechilibrele sociale. Şi-a ales un chinez pentru una dintre funcţiile de director-adjunct. Chiar şi Statele Unite sunt recunoscătoare că la conducerea FMI era un socialist francez cu o viziune asupra reformelor necesare pentru vindecarea exceselor economiei de piaţă. Iar cel mai mult trebuie să îi fie recunoscători europenii.
Catastrofa de la Hotelul Sofitel
Timp de 18 luni, relaţiile personale pe care Dominique Strauss-Kahn le are de mult timp cu Nicolas Sarkozy, Jean-Claude Trichet şi George Papandreou, credibilitatea pe care a obţinut-o în relaţia cu Angela Merkel şi Barack Obama au fost arme preţioase pentru depăşirea tensiunilor asupra metodelor de salvare a zonei euro. Dacă nu ar fi fost evenimentul nefericit petrecut la Hotelul Sofitel din Manhattan, astăzi toată lumea l-ar fi aşteptat pe Dominique Strauss-Kahn la Bruxelles pentru a fi mediator între Germania, BCE şi Comisia Europeană. Pentru a pregăti alte împrumuturi de 60 de miliarde necesare Greciei şi a evita restructurarea datoriei publice a acestei ţări (un eufemism care indică un faliment stabilit de comun acord cu creditorii). Pieţele financiare sunt din nou în alertă: după Grecia se tem Portugalia, Irlanda şi alte ţări...
Este un scenariu care a fost deja văzut, timp de un an şi jumătate s-a evitat ce era mai rău. S-a câştigat timp, deşi Dominique Strauss-Kahn avertiza în legătură cu riscul cel mai grav: terapiile-şoc impuse guvernelor din grupul PIGS (Portugalia, Italia, Grecia şi Spania) le împing spre recesiune, Grecia riscând să piardă patru puncte procentuale din PIB. Deficitele publice nu pot fi reduse cu preţul unor dezastre sociale. Un adevărat "micro-manager", aşa îl catalogau cu admiraţie americanii pe Dominique Strauss-Kahn referindu-se la determinarea cu care analiza toate detaliile din dosarul crizelor economice. Un "micro-manager" drept exemplu pentru toţi, în afară de el însuşi.
