Alegeți o limbă
Manchester United, FC Barcelona, Real Madrid, Bayern Munchen şi, mai recent, Borussia Dortmund, sunt cluburi cu încasări excepţionale şi-şi permit să plătească salarii de milioane de euro anual jucătorilor. Unele sume de transfer sunt de ordinul a zeci de milioane euro ducând la concentrarea valorilor fotbalistice în câteva cluburi. Din acest motiv s-a năcut Champions League, o competiţe de cluburi bogate. Aşa cum spune teoria economică a aglomerărilor, randamentelor crescânde şi asimetriilor informaţionale şi poziţionale, s-a creat un dezechilibru tot mai mare între câteva cluburi “europene” şi restul.
Europa League este o a doua ligă europeană, unde au acces cluburi mai puţin bogate, uneori şi din România. În acelaşi timp, tot mai multe cluburi se scufundă în datorii, unele fiind ameninţate de desfiinţare. Am folosit aceste exemple din lumea sportului ca business pentru a ilustra un fenomen al ultimelor decenii; erodarea clasei mijlocii, creşterea inegalităţilor de venituri şi, mai ales, statutul privilegiat al industriei financiare.
Cauzele ţin de mersul globalizării (care a favorizat activităţi economice în ţări cu forţă de muncă ieftină, în detrimentul ţărilor industrializate), noile tehnologii informaţionale şi nu în ultimul rând politici publice; aici mă refer la dereglementarea pieţelor financiare, la politici care au supraestimat capacitatea indivizilor de a se adapta la modificări rapide pe piaţa muncii şi au subestimat rolul industriei ca suport al bazei de cercetare şiinţifică şi dezvoltare tehnologică.
Citiţi articolul în întregime în Adevărul!
