Alegeți o limbă
Cine a spus că vara nu se întâmplă nimic? In Italia, o criză politică majoră ar putea duce la alegeri anticipate la toamnă; Franţa a adoptat cu discreţie controversata lege Hadopi împotriva piratajului numeric şi ministrul german al Economiei se gândeşte să introducă imigraţia "aleasă", în timp ce la Bucureşti li se cere emigranţilor români să nu revină cumva acasă, căci nu ar fi din ce să li se plătească pensia sau şomajul.
Nici la Bruxelles nu se şomează, chiar dacă acordul de cooperare întărită asupra "divorţului în manieră europeană", care doreşte permiterea, pentru cuplurile transnaţionale, de a alege ţara în care reglementarea se va aplica divorţului lor, şi care va proteja partenerii mai vulnerabili, a intrat în vigoare în semi-indiferenţa presei europene - şi ea în vacanţă. Deocamdată, 14 ţări (Germania, Austria, Belgia, Bulgaria, Spania, Franţa, Ungaria, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Portugalia, România şi Slovenia) vor aplica această măsură, care era în stand-by de cinci ani şi care priveşte aproximativ 13 % din milionul de divorţuri care se consumă anul în cele Douăzecişişapte de State membre. Deci, când vrem, se poate.
Eurostat a dezvăluit cu câteva zile în urmă: suntem deja o jumătate de miliard de europeni, şi aceasta mai ales datorită imigranţilor ne-UE, care reprezintă 4 % din populaţia UE, dar contează în proporţie de 60 % în creşterea anuală a populaţiei. Dacă ei constituie o resursă preţioasă pentru economia europeană (şi pentru sistemul său de pensii), sunt prea des utilizaţi ca momeală electorală pentru liderii care duc lipsă de subiecte de demagogie. Iată de ce este urgent să avem o reglementare comună şi în materie de imigraţie. Dar sunt gata oare să renunţe politicienii europeni la una din jucăriile lor preferate?
Iulia Badea Guéritée
