"Din sânul vechii Uniuni se naşte una nouă, concentrată în jurul zonei euro", titrează Gazeta Wyborcza după întâlnirea de "ultimă speranţă" a Consiliului European la Bruxelles. Pentru a salva euro, liderii UE au acceptat să accentueze integrarea fiscală a 26 dintre membri, în ciuda opoziţiei Marii Britanii.
Drept urmare, scrie Jacek Pawlicki în cotidianul din Varşovia:
Vom avea două uniuni: un grup la nivel de stat format din 27 de ţări europene şi un altul la nivel inter-guvernamental european format din 27 minus unu. [...] Nu foloseşte la nimic să cautăm vinovaţii. Atitudinea dură a [primului-ministru britanic David] Cameron, impusă de politica internă, s-a ciocnit de poziţiile la fel de intransigente adoptate de către Paris şi Berlin care s-au încăpăţânat să ceară schimbarea tratatului. [...] Odată lansat, procesul "dez-uniunii" (a face ca Uniunea să nu mai fie chiar un commonwealth de state) europene nu mai poate fi oprit. Nici consecinţele sale nu pot fi prevăzute.
Şi totuşi, argumentează Pawlicki, naşterea noii Uniuni nu înseamnă neapărat sfârşitul celei vechi. Majoritatea deciziilor principale legate de bugetul UE sau de piaţa comună vor fi în continuare luate de către cei 27 de membri. Cu toate acestea, noua Uniune – concentrată în jurul Franţei şi a Germaniei – ar putea prefera să ia singură decizii în din ce în ce mai multe cazuri şi să le discute de abia ulterior cu ceilalţi membri. Acest lucru, subliniază editorialistul "va conduce la diviziuni ulterioare şi la izolaţionism – îndeosebi în ceea ce-i priveşte pe britanici şi poate, ulterior, şi pe alţii".