Alegeți o limbă
Astfel deci, finala Cupei Mondiale la fotbal va fi europeană. Mai mult, echipa câștigătoare va fi prima din istoria comeptiției care se va impune în afara Bătrânului continent. Portocala olandeză verus la Roja spaniolă, afișul semnează menținerea în vârf a fotbalului european, considerat terminat după primul tur. “Un continent în ofsaid”, titra Presseurop publicând un articol din La Stampa din 22 iunie. Performanțele medii a majorității echipelor europene la începutul Mondialului păreau să reflecte pierderea influenței UE pe scena mondială: după diplomație și economie, balonul rotund.
Tentația de a proiecta în viața publică realitatea din teren este generală. În Germania, comentatorii asigurau că, coaliția guvernamentală a Angelei Merkel nu ar putea să supraviețuiască decât în caz de victorie a Mannschaft în Africa de Sud. În Franța și Italia, unii au spus că prin eliminarea a les Bleus sau a Squadrei Azzura, onoarea întregii națiuni s-a murdărit, în timp ce locul străinilor în echipă sau în societate era readus în discuție. În Spania, din contră, polemica asupra statutului Cataloniei a fost stinsă momentan datorită performanței echipei naționale în majoritate compusă de jucători ai Barcelonei.
Dacă nu se poate nega faptul că fotbalul joacă un rol din ce în ce mai important în economia și viața societăților, este în zadar să vrem să tragem concluzii din lecțiile politice ale hazardului din teren. Ceea ce va demonstra victoria Olandei sau a Spaniei este că europesimismul atinge astăzi toate activitățile umane, dar că încă nu este fondat. Atunci când presa americană, cum ar fi The American Interestsau Time, multiplică titlurile despre declinul european, un pic de europtimism nu ar strica.
Eric Maurice
