Un "auto-portret animat" măsurând 21m, al artistului polonez Pawel Althamer.

Artă contemporană: mare şi frumos

Un manechin gonflabil uriaş, mii de cutii de băuturi goale, un turn de 17 de metri: mai multe opere prezentate la ora actuală în Belgia arată o tendinţă spre gigantism în arta contemporană.

Publicat pe 20 octombrie 2010 la 15:54
Un "auto-portret animat" măsurând 21m, al artistului polonez Pawel Althamer.

O expoziţie de artă contemporană din Europa Centrală şi de Est este organizată la Bruges iar locuitorii din acest oraş nu o vor putea ignora: în 13 octombrie a fost umflat şi lansat în piaţa t'Zand un balon de mai mult de douăzeci de metri cu efigia unui om solid şi dezbrăcat. Este auto-portretul lui Pawel Althamer, un artist polonez care dă o mică mostră a expoziţiei.

Althamer nu este un cascador, ci un sculptor fanatic care, precum mulţi dintre colegii săi, realizează frecvent auto-portrete. Înstrăinarea şi izolarea individului în lumea de astăzi îl îngrijorează. Cu Balonul său, el ironizează de asemenea marile ambiţii ale artiştilor provocând în acelaşi timp publicul, cauzând reacţii previzibile de amuzament şi zeflemiste ("Asta-i artă?").

O societate saturată de stimuli vizuali

Opera răsunătoare a lui Althamer nu este un caz izolat. Marile dimensiuni, efectele spectaculoase şi temele şocante sunt comune în arta timpului nostru. "Gigantismul este o caracteristică a artei contemporane", comentează Philip Van Cauteren, directorul S.M.A.K., Muzeul de Artă Contemporană din Ghent. "Artiştii contemporani trebuie să-şi cucerească un loc într-un mediu din ce în ce mai zgomotos. Ei trebuie să concureze imaginile omniprezente ale mass-media şi publicităţii, cu impactul metropolelor şi zgârie-norilor".

Pentru a fi auziţi într-o societate grăbită, saturată de informaţii şi de stimuli vizuali, ei caută imagini care să producă o impresie puternică. Provocarea nu este obiectivul lor principal, potrivit lui Van Cauteren. Chiar şi cu intervenţii spectaculoase, ei doresc mai presus de orice să facă publicul să reflecteze.

Newsletter în limba română

Spectacolul adeseori prioritar

Pentru un efect puternic şi imediat trebuie mers în acest moment în satul liniştit Deurle, pe malul râului Lys [în Flandra]. La Muzeul Dhondt-Dhaenens, artistul elveţian Thomas Hirschhorn a depus peste 2 milioane de cutii goale de 33 cl. Paisprezece camioane de cutii de băuturi folosite au fost livrate muzeului de o companie de reciclare.

O plimbare pe acest munte de deşeuri - vi se oferă o pereche de cizme solide la intrare - este o experienţă halucinantă. Hirschhorn a conceput un parcurs plin de surprize.

Too too - Much much, numele operei de artă, s-a inspirat dintr-o poveste adevărată dintr-un ziar elveţian. Se găsise o dezordine teribilă într-un apartament pe care locatarul îl părăsise după opt ani. Omul bea 24 de cutii de bere pe zi şi nu arunca nimic.

Reacţiile vizitatorilor sunt majoritar pozitive. În prima jumătate a secolului trecut, expoziţii precum cele ale suprarealiştilor atrăgeau întotdeauna prea mult atenţia. În anii '90, spectacolul a fost adeseori prioritar, ceea ce este parţial imputabil unor New British Artists precum Damien Hirst, omul care a pus un cocoş în formol şi a tăiat o vacă şi viţelul ei în două.

În atenţia publicului

"Ceea ce distinge arta de spectacol este utilizarea unui limbaj plastic", consideră comisarul expoziţiei din Ghent Hans Martens. "Hirschhorn ca şi Althamer sunt artişti pur sânge. Când privim operele lor, putem găsi o multitudine de sensuri şi detalii subtile, ceea ce nu am putea spune despre panouri publicitare, de exemplu".

Wim Delvoye are şi el propriul său limbaj plastic. Din 20 octombrie, el expune la Bozar din Bruxelles turnul său gotic din oţel de 17 metri înălţime, pe care a prezentat-o deja la Veneţia şi la Paris, şi atrage toţi ochii Rue Royale.

Muzeele şi centrele de artă primesc cu braţele deschise aceste lucrări. "Ele atrag atenţia publicului şi este exact ceea de ce aceste instituţii au nevoie", a declarat Bart de Baere, directorul Muhka, Muzeul de Artă Contemporană din Anvers. "Astăzi, politicile guvernamentale încurajează muzeele să facă plinul. Aceasta contribuie cu siguranţă la aceste expoziţii spectaculoase. Dar adevăraţi artişti ca Hirschhorn, Althamer sau Delvoye nu se lasă ghidaţi doar de acest aspect. Ei îşi urmează propria lor cale".

Ne putem întreba dacă operele ambiţioase precum muntele de cutii ale lui Hirschhorn sunt urmate de vreun efect. Joseph Beuys reuşise în 1982 să planteze 7000 de stejari în oraşul Kassel [Germania] după ce depusese 7000 de blocuri de bazalt într-o piaţă publică. Dar astfel de rezultate concrete sunt destul de rare.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect