Alegeți o limbă
In marele circ al conferinţelor mondiale, reuniunile comisiei baleniere internaţionale (CBI) au trecut întotdeauna drept glume proaste. Acestea au reuşit performanţa de a produce şi mai puţine rezultate decât summit-urile asupra climatului sau negocierile de pace din Orientul Mijlociu. An după an, membrii săi se regăsesc în cele mai frumoase colţuri ale planetei, pentru a-şi mărturisi că nu au nimic să-şi spună. In acest an totuşi, la orizont se vede un compromis, pentru prima oară de la interzicerea globală a vânării balenei, în 1986.Preşedintele chilian al comisiei, Christian Maquieira,a propus autorizarea câtorva naţiuni care practică încă această vânătoare, de a se limita la o cotă de 1400 de bucăţi pe an, pentru următorii zece ani. După care va fi finalul pentru toată lumea.
O comisie presupusă să regularizeze vânătoarea excesivă
Comisia balenieră a fost creată după secole întregi de vânătoare excesivă, pentru a organiza exploatarea durabilă a acestui mamifer marin. Totuşi, în 1986, CBI a decis pur şi simplu interzicerea vânătorii de balene, majoritatea ţărilor membre, ca Germania şi Statele Unite renunţând deja anterior. Progresul tehnic permite deja să ne dispensăm de materiilr prime provenind din acest mamifer. Pentru celelalte ţări însă această decizie a fost un şoc veritabil. Instituţia la care aderaseră pentru a putea pescui în linişte şi pace a efectuat un viraj de 180 de grade pentru a se transforma într-un organism de protecţie. Refuzând să se supună dorinţei majorităţii, au decis să treacă peste decizia de interzicerii a vânătorii balenei.
Iată că au trecut deja câteva decenii decând două viziuni culturale de neîmpăcat se înfruntă într-un război de poziţie. Unii continuă să vadă balenele ca pe o resursă, asemeni creveţilor sau scrumbiilor, în timp ce pentru alţii, acest mamifer a atins statutul de animal sacru. In Europa şi America de Nord, oamenii lipesc postere cu balene în camera lor, ascultă cântecele balenelor sau participă la excursii de observaţie, aşa cum propun de altfel deja sute de agenţii de voiaj din lume. Pentru majoritatea, balenele au devenit îngerii noii religii seculare ecologiste, fiinţe superioare, mesageri ai Mamei Natură. Zoologii sunt ceva mai circumspecţi. Balenele sunt într-adevăr creaturi inteligente dar nu mai mult decât vulpile sau mistreţii, care sunt vânaţi cu milioanele în toată Europa.
Dar care acum vrea să protejeze
De-a lungul anilor, compoziţia comisiei a devenit din ce în ce mai bizară. Japonia nu ezită să joace cartea diplomaţiei carnetului de cecuri şi susţine adeziunea la comisie a micilor insule care s-au alăturat cauzei sale. De cealaltă parte, opozinţii vânătorii şi-au înmulţit aderenţii cu ţările care nu au acces la mare dar sunt favorabili interzicerii vânătorii balenei. Dificil de explicat deci partizanilor exploatării durabile că ţări ca Elveţia, Luxemburg, Austria sau Ungaria au ceva de învârtit într-o astfel de comisie. Decând balenierii în activitate nu mai fac decât aproximativ 2000 de capturi anuale, populaţia de mamifere este în creştere: lentă, prea lentă pentru anumite specii ca balena neagră din Atlanticul de nord, din care nu mai rămân decât 350 de bucăţi; prea rapidă însă pentru balena din Minke, care profită de dispariţia marilor exemplare şi numără 500 000 de indivizi suplimentari. Din punct de vedere al protecţiei speciilor, nu putem obiecta nimic vânătorii acestei specii. In schimb, apărătorii drepturilor animalelor ar fi bine situaţi pentru a denunţa harpoanele explozive care nu ucid întotdeauna pe loc animalele, şi le lasă să sufere mult şi inutil. Aspect care se aplică de altfel şi vulpilor şi mistreţilor.
Negocieri
Cei Douăzeci şi şapte în dezordine
Propunerea pe care Comisia Internaţională pentru vânătoarea de balene (International Whaling Commission) o supune la vot în Agadir este "atât de complicată încât puţini sunt membrii UE care să ştie exact ce să decidă", spune Süddeutsche Zeitung. Germaniei, care a participat la elaborarea documentului, i-au trebuit patru săptămâni pentru a formula o părere, negativă. Dar această lipsă de claritate nu este singurul motiv pentru "lipsa de fermitate a poziţiei UE", care constă în "a nu fi de acord cu documentul în forma lui actuală", explică ziarul din München. Suedezii sprijină reînceperea vânătorii, pentru câteva balene, în numele pacificării conflictului. Danezii o susţin de asemenea prin apropiere de norvegieni şi groenlandezi. Britanicii, olandezii, belgienii şi germanii "ar prefera ca balenele să fie fără-de-moarte din principiu !" observă SZ. Singurul punct de acord: opoziţia la cererea Islandei, ţară candidată pentru aderare, de a permite comerţul cu produse din balene. Şi totuşi această problemă nu suscită acelaşi angajament din partea tuturor. "Patru ţări membre ale UE nu au trimis negociatori la Agadir, iar două au uitat să plătească contribuţia lor la IWC", conchide SZ.
