Germania nu a înţeles starea crizei din Europa în dimensiune sa istorică, se îngrijorează istoricul britanic Niall Ferguson şi economistul american Nouriel Roubini. Într-un eseu publicat de Der Spiegel, El Pais şi Financial Times, cei doi profesori de la Universităţile din Harvard şi New York amintesc că, în 1933, ceea ce a dus la căderea sistemelor democratice în Europa a fost o criză bancară, şi cer deci măsuri concrete pentru a evita prăbuşirea UE:
cu cât devine mai probabilă ieşirea Greciei din uniunea monetară, cu atât creşte presiunea asupra băncilor spaniole şi cu atât ea va fi capabilă să declanşeze un 'bank-run' [retrage a depunerilor], atât de grav încât ar putea răsturna echilibrul BCE. O renaţionalizare importantă este deja în curs în sistemul financiar al Europei. Acest proces ar putea antrena Uniunea spre o dezintegrare completă.
Ferguson şi Roubini nu văd nicio alternativă la mutualizarea responsabilităţilor pentru a amortiza datoria prin crearea unui fond temporar. Ei propun credite directe pentru a recapitaliza băncile. Potrivit lor, mai ales Germania ar fi cea care ar trebui să accepte un procent mai ridicat de inflaţie ca şi o renunţare la politica de austeritate:
pentru aceasta, ar trebui relansată creşterea în zona euro şi ar trebui să se renunţe la politica de austeritate exagerată. BCE trebuie să-şi relaxeze politica monetară, euro trebuie să fie slăbit în raport cu celelalte monezi şi ar trebui implementate măsuri de încurajare fiscală. Avem nevoie de programe de infrastructură şi de o creştere a salariilor în ţările-cheie, pentru stimularea consumului.
Newsletter în limba română