Alegeți o limbă
Nu se ştie dacă guvernul german a cerut discret celor cinci înţelepţi care-l sfătuiesc să ia în considerare cazul francez, aşa cum afirmă presa germană. Aceşti economişti de renume au dezminţit oficial acest demers, în timp ce anturajul cancelarului se mulţumea sa scoată un sec "Niciun comentariu" care practic îl confirmă. Nu contează. Simplul fapt că o astfel de cerere pare verosimilă demonstrează îngrijorarea Berlinului pentru al său vecin. O îngrijorare care este, din păcate, logică.
Prima reacţie este, desigur, enervarea. Faptul că germanii intenţionează să ne dea lecţii despre cum să reformăm Franţa este totodată vexant şi tupeist. Acum 10 ani, bolnavul Europei era Republica Federală, în mod constant cu un pas în urmă în criza din zona euro, şi ea ar primi destul de prost, desigur, sfaturile Parisului pentru a-şi redresa, un exemplu la întâmplare, demografia catastrofică. A doua reacţie ar fi de a realiza dimensiunea politică internă a acestei posibile iniţiative. Celor cinci înţelepţi care au criticat recent anumite alegeri ale Angelei Merkel, ea le-a răspuns: comparaţi-ne şi veţi vedea că politica noastră este cea mai bună.
O comparaţie teribilă
Uşor de înţeles, aceste reacţii la cald nu pot totuşi ascunde esenţialul: Germania îşi face griji asupra stării economiei noastre, asupra stagnării acesteia în ultimele trei trimestre, despre deficitele ei şi, mai ales, despre greutăţile ei de a acţiona pentru a inversa tendinţa. Germania are dreptate. O singură comparaţie este îndeajuns. Potrivit Eurostat, ultima rată a şomajului cunoscută se ridică la 10.8% aici faţă de 5.4% acolo. Dar adevărata diferenţă este poate altundeva: Franţa, şi se pare că şi preşedintele François Hollande, încă mai cred că dificultăţile actuale sunt temporare şi că totul va fi bine atunci când ciclul economic tradiţional se va inversa, la mijlocul anului 2013 şi în 2014. De mult timp, nemţii şi-au dat seama că ceea ce noi numim “criză” este o formidabilă mutaţie istorică şi ei s-au pregătit dându-şi mijloacele necesare pentru a-i face faţă.
De fapt, nu avem nevoie de ei pentru a şti că raportul Gallois [privind competitivitatea industriei franceze] şi planul guvernului, care a urmat, sunt primii paşi în direcţia cea bună, dar sunt doar primi paşi. Nu ajunge să luăm o cotitură, trebuie să şi accelerăm în viraj.
Comentarii
Un avertisment pentru Hollande, ucenicul vrăjitor
“Achtung!”, titrează Libération. “În Germania, nu se mai ascunde nimeni pentru a exprima toate aprecierile negative faţă de politica economică a Franţei, care provoacă îngrijorări din cauza ameninţării potenţiale pe care ar reprezenta-o pentru Europa”, mai adaugă ziarul, conform căruia “nu este o coincidenţă faptul că cei cinci “înţelepţi” din domeniul economic, ce sfătuiesc guvernul [german], au criticat Hexagonul în raportul lor anual publicat miercuri, în 7 noiembrie”.
Ca atare, Libération citează remarcile unuia dintre ei, Lars Feld, care şi-a exprimat în mod deschis îngrijorarea lui:
Problema cea mai gravă în zona euro, în acest moment, nu mai este Grecia, Spania sau Italia, ci Franţa, deoarece aceasta nu a întreprins nimic pentru a-şi restabili cu adevărat competitivitatea, şi este chiar pe cale de a se orienta în direcţia opusă. Franţa are nevoie de reforme ale pieţei forţei de muncă, este ţara care lucrează cel mai puţin din toată zona euro.
Die Welt, la rândul său, îl consideră pe “Hollande fără busolă”. Cotidianul subliniază că preşedintele francez a depăşit deja 10% din mandatul său în fruntea ţării “fără ca cineva să ştie încotro duce drumul”, şi se întreabă:
Daca am încerca să ilustrăm ceea ce guvernul numeşte aşa-zisa sa “linie”, am obţine un grafic confuz, comparabil din numeroase puncte de vedere cu cel observat în Skyfall, noul film cu James Bond, atunci când Q, ucenicul vrăjitor, încearcă să găsească un cod în calculatorul personajului negativ: atunci când reuşeşte, îşi auncă singur în aer propriul magazin.
Die Welt, de asemenea, ironizează faptul că François Hollande, a cărui “obsesie este să nu facă nimic precum predecesorul său”, optează în cele din urmă pentru soluţiile promovate de Nicolas Sarkozy în favoarea întreprinderilor.
Socialiştii trebuie să recunoască faptul că au preluat măsurile pe care le preconizase Nicolas Sarkozy în primavară: el a vrut ajungă la scăderea costului forţei de muncă printr-o creştere a TVA-ului. În timpul campaniei electorale, Hollande s-a pronunţat ferm împotriva unei astfel de măsuri. Astăzi, el este cel care o pune în aplicare.
