Idei Criză în zona euro

Ce are de învăţat Europa de la America Latină

Criza datoriei plasează zona euro într-o situaţie pe care a cunoscut-o America Latină în anii 90. Pentru a ieşi mai repede din ea, europenii ar trebui să tragă învăţăminte din greşelile comise în această perioadă, estimează editorialistul şi fostul ministru venezuelean Moisés Naim.

Publicat pe 9 noiembrie 2011 la 16:36

În urmă cu câteva săptămâni am asistat la o întâlnire la Bruxelles, care, întâmplător a coincis cu summitul în care liderii europeni au căzut de acord asupra unui plan pentru a-şi stabiliza economiile. Tot din întâmplare, întâlnirea mea a avut loc în acelaşi hotel unde erau cazate mai multe delegaţii la summit. Astfel, la sfârşitul zilei, sau în timpul micului-dejun, era normal să vorbesc cu prieteni economişti din diferite guverne care sprijineau cu propunerile lor negocierile liderilor. Poveştile lor, temerile şi oboseala (lucrează de luni de zile fără oprire, conduşi de urgenţe, veşti proaste şi frustrări) mi-au amintit multe.

La începutul anilor nouăzeci, când aveam o altă carieră, am fost ministru în ţara mea, Venezuela, când Guvernul nu îşi putea plăti datoriile iar economia era la pământ. Apoi am lucrat la Banca Mondială şi am fost aproape în momentul unor negocieri similare în alte ţări. În multe dintre aceste experienţe, eşecurile au fost mai frecvente decât succesele. Şi ştim că eşecurile oferă multe învăţăminte.

În conversaţiile informale cu prietenii mei europeni, asemănările crizei lor cu ceea ce a cutremurat alte ţări păreau evidente. Dar la fel de surprinzătoare precum aceste asemănări era puţina disponibilitate a interlocutorilor mei de a recunoaşte că în experienţele şi greşelile din America Latină există lecţii importante pentru manevrarea crizei europene. “Europa este diferită”, era reacţia lor aproape automatică. “Avem euro, economiile noastre şi sistemele financiare sunt diferite, la fel şi instituţiile noastre şi cultura”, insistă ei. Toate acestea sunt adevărate. Dar există şi alte realităţi care sunt de asemenea adevărate.

Între anii 1980 şi 2003, America Latină a suferit 38 de crize economice. Regiunea, autorităţile sale, politicienii săi şi chiar şi opinia publică au învăţat din experienţa acestor episoade dureroase. Poate că lecţia cea mai importantă este cea care s-ar putea numi “puterea pachetului”. Pachetul este un ansamblu de măsuri economice care este complet, coerent, credibil şi sustenabil din punct de vedere politic, în timp.

Newsletter în limba română

Promisiunea unei austerităţi fără sfârşit nu este o soluţie

În plus, şi acest lucru este foarte important, nu oferă doar tăieri din cheltuielile publice şi austeritate, ci şi o distribuţie corectă a costurilor ajustărilor economice pentru diferitele grupuri sociale, întărirea reţelelor de securitate socială pentru cei mai vulnerabili, reforme structurale care generează locuri de muncă, şi, mai ales, speranţe pentru un viitor mai bun.

Din păcate, la fel de puternic precum efectul vindecător al unui pachet amplu şi coerent este tentaţia de a-l evita. Greşeala cea mai frecventă în America Latină a fost încercarea de a rezolva crizele cu măsuri parţiale şi fragmentate şi ideea că este posibil să se amâne la infinit deciziile mai nepopulare.

Este ceea ce s-a întâmplat în Europa. Este suficient să vedem ce se întâmplă în Italia sau în Grecia pentru a recunoaşte experienţa Argentinei, de exemplu. Dar mai devreme sau mai târziu, realitatea se impune şi măsurile parţiale eşuează. Acest lucru netezeşte drumul pentru a face eforturi simultane în zonele bolnave ale economiei: datorii excesive şi cheltuieli publice fără limite, bănci puţin capitalizate şi prost reglementate, politici fiscale şi monetare necoordonate, competivitate slabă pe plan internaţional şi legi care inhibă investiţiile şi crearea de locuri de muncă. Atacarea uneia sau a mai multor dintre aceste rele lăsând intact restul, nu funcţionează. Şi să promiţi unei ţări austeritate aproape continuă pentru a plăti datoriile străinilor, nici atât.

Europa poate învăţa din succesele şi eşecurile noastre

Când unii critici afirmă cu dispreţ că Europa seamănă cu America Latină au în minte America Latină din trecut, cea afectată de crize economice. Dar mai este o modalitate de a o vedea: cel mai bun lucru care i se poate întâmpla Europei este să semene cu America Latină de astăzi. Cea care a ştiut să navigheze prin criza modială fără să deraieze, care îşi manevrează finanţele publice cu prudenţă şi ştie să-şi reglementeze băncile.

Cele mai bune ţări din regiune, cum ar fi Brazilia, Chile, Columbia şi altele, cresc, generând locuri de muncă şi având o clasă de mijloc tot mai mare în ultimii ani. În plus, şi pentru surpriza multora, “America Latină are astăzi sistemul financiar cel mai solid din lume”, după cum afirmă José Juan Ruiz, economist la Banco Santander şi fin observator al scenei financiare mondiale.

Nu înseamnă ca Europa să tindă spre sărăcie, inegalităţi, corupţie şi violenţă, atât de obişnuite în America Latină. Înseamnă să înveţe din greşelile şi succesele unei regiuni care ştie mai bine ca oricare ce înseamnă crizele economice, falimentele bancare, şocurile externe şi efectele risipirii, marile datorii şi promisiunile goale ale populismului. Măcar de şi-ar gestiona Europa criza cum a învăţat să o facă noua Americă Latină. În acest sens, latinoamericanizarea Europei este o dorinţă potrivită.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect