Cine conduce cu adevărat România ?

Când sunt întrebaţi cine le conduce ţara, mulţi români răspund fără ezitare: "serviciile secrete". Teoriile conspiraţioniste au fost întotdeauna cele mai populare explicaţii pentru evenimentele politice majore care afectează ţara, sau lumea, uneori atribuind chiar şi dezastrele naturale acestor forţe oculte cu interese ascunse.

Scandalurile recente de presă care implică căderea a doi dintre cei mai influenţi moguli ai mass-media românească au stârnit un nou val de teorii ale conspiraţiei implicând aceste "servicii", care sunt în mare măsură considerate a fi marionetele preşedintelui Traian Băsescu.

În septembrie, unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, Sorin Ovidiu Vîntu, fondator şi proprietar al grupului media Realitatea, a fost arestat (şi de atunci a fost eliberat în aşteptarea rezultatelor anchetei), pentru a fi ajutat un condamnat de fraudă să fugă din ţară. Cazul includea o "schemă piramidală" deghizată sub formă de bancă de investiţii care pare să explice, cel puţin parţial, originea averii domnului Vîntu.

Hărţuire, şantaj şi răzbunare

Căderea mogulilor a început în luna iunie cu arestarea (şi eliberarea ulterioară, de asemenea în aşteptarea rezultatului anchetei) a lui Dan Diaconescu, proprietar şi jurnalist celebru al OTV, principalul canal TV românesc de scandal. El a fost acuzat de a fi hărţuit şi a fi şantajat funcţionari aleşi şi societăţi comerciale, inclusiv o mare marcă de bere, căreia i-ar fi cerut să plătească sume substanţiale sub ameninţarea unei campanii media negative condusă de canalul larg vizionat.

În ambele cazuri, dosarele de transcrieri ale convorbirilor private ale mogulilor inculpaţi cu politicieni, jurnalişti şi alte persoane au apărut în presă, dând naştere la acuzaţiile cum că serviciile secrete au pus în scenă scurgerile de informaţii pentru a face pe plac şefului lor, domnului Băsescu, şi pentru a devia opinia publică de la criza economică actuală.

Domnul Băsescu are controlul general al serviciilor de spionaj ale ţării, ale căror rapoarte le primeşte zilnic, dar pentru a asculta apelurile telefonice ale unor suspecţi judecătorii trebuie să elibereze permise. Transcrierile arată că personalităţi importante din mass-media erau la ordinea domnului Vîntu, chiar dacă nu lucrau direct pentru el. Cei implicaţi au încercat bineînţeles să reducă întreaga afacere la o vendetă personală condusă de Dl. Băsescu împotriva mogulilor care l-au sprijinit deschis pe rivalul său, socialistul Mircea Geoană, la alegerile prezidenţiale din decembrie 2009.

O lume de gangsteri şi politicienii corupţi

Surpriza în aceste alegeri a fost intensitatea implicării personale a magnaţilor mass-media, cel puţin a acelora dintre ei care ar fi putut avea un interes personal în a face presiuni pentru ca un preşedinte socialist să fie instalat în Bucureşti. Faptul că averile lor fuseseră dobândite în condiţii dubioase în timpul celor două mandate anterioare ale socialiştilor în anii 1990 nu a fost niciodată un secret.

Stenogramele, care au făcut primele pagini câteva săptămâni, oferă o incursiune fascinantă în lumea incestuoasă a politicii româneşti, unde proprietarii de mass-media pot face sau desface carierele politicienilor. Cititorii, telespectatorii şi ascultătorii au descoperit o lume de corupţie şi limbaje de gangster, în care politicienii nu ştiu să se exprime decât prin imagini trimiţând la un vocabular sexual.

Cititorii au descoperit cum fostul candidat la preşedinţie, domnul Geoană, şi-a cerut scuze domnului Vîntu, în seara alegerilor din 6 decembrie 2009, pentru a nu fi răspuns imediat apelului său. Ei citesc cum domnul Vîntu a cerut un portofoliu de ministru al Apărării sau al Finanţelor în timpul unei conversaţii cu un politician liberal. Liberalii l-au susţinut pe domnul Geoană împotriva domnului Băsescu la alegeri.

Reacţia majorităţii presei şi a publicului a fost specifică "mentalităţii conspiraţiei". Interpretarea principală a fost aceea că domnul Băsescu îşi reglează conturile cerând serviciilor secrete să lase să se scurgă în presă unele transcrieri. Faptul că, în temeiul legii, acestea sunt disponibile pentru consultare de către oricine depune o cerere, a fost ignorat tacit. Se pare că este mult mai confortabil să fi identificat un duşman.

Presa

O "vulnerabilitate" pentru securitatea statului român

Jurnalul naţional se bucură de "sprijinul european dat presei româneşti", în urma acceptării de către Parlamentul de la Strasbourg a unei petiţii depuse la sfârşitul lui septembrie de mai multe sindicate de ziarişti români. Ele intenţionează astfel să protesteze împotriva înscrierii presei pe lista vulnerabilităţilor în cadrul Strategiei Naţionale de Apărare (SNAp), actualmente examinată de Parlamentul din Bucureşti. "Presa este liberă într-o democraţie liberă", a declarat cu această ocazie Viviane Reding, Comisarul european însărcinat cu Justiţia şi Drepturile fundamentale, ridicându-se împotriva acestei măsuri care intenţiona punerea presei româneşti sub controlul statului. La iniţiativa preşedintelui român, Traian Băsescu, SNAp doreşte combaterea "fenomenului campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false", ca şi "presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică".