Alegeți o limbă
În decurs de zece ani, "Cizma din Saatse" a devenit principala atracţie turistică a comunei Värska. Ori, acordul frontalier care trebuie să fie ratificat în curând - data fiind amânată în mod recurent - de către Moscova şi Tallinn, va pune capăt acestei posibilităţi unice de a trece prin Rusia fără viză.
De-a lungul drumului Värska-Saatse, călătorului i se mai întâmplă să treacă prin teritorii aparţinând Rusiei, dar "Cizma" este cea mai cunoscută zonă de acest gen, printre alte motive fiindcă unii drumeţi sunt arestaţi şi duşi la postul de control cel mai apropiat, sau la Pskov [în Rusia].
"Pe marginea drumului se află panouri ruseşti de semnalizare, lângă care turiştilor le place să fie fotografiaţi, deşi este o infracţiune, teoretic", povesteşte Andres Oimar, poliţist de frontieră în zonă de la începutul anilor 1990. "Doar luna trecută, un englez care e pregătea să fotografieze acest panou a fost prins chiar înainte să treacă linia de control" [graniţa].
[[Panourile de semnalizare "staţionare interzisă" şi chiar "pietonii interzişi" sunt într-adevăr înfipte la intrarea pe teritoriul Rusiei]]. Este autorizată doar trecerea cu un mijloc de transport, fie că este vorba de o maşină, de o bicicletă sau de un măgar.
Nicio trecere pe jos
Liide Lusti, o locuitoare a satului Seniki [în Estonia], a fost şi ea arestată şi dusă la punctul de control din Krupa [în Rusia]. "Am petrecut acolo 24 de ore. Apoi am fost dusă la Värska. Nu m-au pus să plătesc amendă", povesteşte Lusti. "Sunt multe ciuperci în zona aceea, dar dacă te prind, te duc la post". Localnicii sunt tentaţi să intre pe "cizmă" fără autorizaţie, ca să culeagă ciuperci, după ce le termină pe cele din partea estonă.
Primarul comunei Värska, Raul Kuldre, a cunoscut şi el îndeaproape, şi nu neapărat dinadins, lăuntrul acestei curiozităţi, "Cizma". "Atunci când a fost amplasată astfel graniţa, şi situaţia era încă destul de confuză, am vrut să fac sport alergând de la Värska la Saatse", povesteşte primarul. "Şi am ajuns să petrec o noapte la închisoare în Krupa".
În primii ani după trasarea liniei de frontieră, grănicerii ruşi erau, potrivit lui Oimar, mai "stricţi". ”Astăzi, cei prinşi pe teritoriul Rusiei sunt adeseori înmânaţi poliţiştilor noştri de frontieră", spune acesta. Unele sfidări, fără a mai vorbi despre traficanţii care folosesc "Cizma" pentru a transporta mărfuri ruseşti în Estonia, pot totuşi termina prost.
Odată cu intrarea în vigoare a acordului de frontieră, "Cizma" va deveni estonă. Iar Estonia va ceda Rusiei un număr de hectare (126 în total) echivalent cu cel obţinut.
"Cizma" corespunde mai mult sau mai puţin cu pământurile unei ferme care, pe vremea sovietică, depindea, din motive necunoscute, de satul rusesc Gorodişe, şi nu de satele estone învecinate, Sesniki sau Lutepää. Fostul proprietar al fermei a părăsit-o de cel puţin zece ani, fiindcă era obligat să treacă prin posturile de control rus şi eston, de fiecare dată când se întorcea acasă.
Legile lui Murphy
La marginea "Cizmei" se pot zări cel puţin trei gherete din lemn în care grănicerii ruşi au obiceiul să stea la pândă. Ei ştiu foarte bine că mulţi cetăţeni ai Uniunii Europene nu pot rezista tentaţiei de a-şi opri maşina ca să-şi facă poze în Rusia. Poliţiştii de frontieră şi localnicii povestesc de asemenea că în "Cizma din Saatse" se aplică "legile lui Murphy": dacă o maşină pică în pană, o va face întotdeauna pe aceste meleaguri.
"Au fost adeseori pene şi chiar accidente", explică Oimar. Uneori întocmai din cauza unicităţii locului: tinerii ştiu că pe această şosea rusească nu se aplică legile estone şi că poliţia noastră nu are jurisdicţie. Grănicerii ruşi nu controlează viteza.
Dacă vreo maşină se opreşte din motive tehnice, poliţiştii de frontieră ruşi fac mai întâi un control al vehiculului. Dacă este într-adevăr vorba de o pană de carburant sau de o problemă tehnică, aceştia dau voie poliţiştilor de frontieră estoni să aducă benzină sau să tracteze vehiculul până în Estonia.
Dar există şi probleme de infrastructură în privinţa acestei "Cizme": prima este legată de trecerea unei linii de înaltă tensiune, iar a doua de întreţinerea drumului. [[Dacă linia de înaltă tensiune se rupe, trebuie cerută autorizaţia Rusiei pentru reparaţii]], care se fac sub supravegherea poliţiştilor de frontieră ruşi şi estoni.
Pentru locuitorii din Sesniki, reintegrarea acestui teritoriu în Estonia ar fi o adevărată uşurare. Vello Kikamägi, care trece în fiecare zi prin "Cizmă", crede că gestul ar ridica moralul întregii populaţii locale: "Astăzi trebuie să trec prin teritoriul unui alt stat... Şi durează aşa de prea mult timp. Sper de asemenea că acest drum va fi măcar asfaltat, drept compensaţie pentru că a trebuit să suportăm atâta vreme această situaţie".
