Alegeți o limbă
Joi 14 ianuarie, la Bruxelles, la două zile de la cutremurul din Haiti. Catherine Ashton improvizează o conferinţă de presă. NouaInaltă Reprezentantă pentru Afaceri Externe a celor douăzeci şi şapte se prezintă ca "liderul" mobilizării europene în favoarea victimelor dezastrelor. Dar laburista britanică alege să nu meargă la Port-au-Prince. Ea preferă, la sfârşitul după-amiezii, să ia Eurostarul pentru a se întoarce la Londra ... Greşeală sau alegere deliberată ? Şeful diplomaţiei Uniunii Europene (UE), numit spre surprinderea tuturor, în noiembrie 2009, a ratat, în orice caz, o oportunitate de a-şi afirma prezenţa. De atunci, dna Ashton delegă. Luni 25 ianuarie, francezul Bernard Kouchner este cel care a reprezentat-o la Montreal, la o conferinţă de donatori pentru Haïti.
UE totuşi a dat din mâini şi din picioare ca să fie invitată la Montreal, în timp ce Statele Unite, Brazilia şi Canada au lansat iniţiativa, fără ca, iniţial, să implice bătrânul continent, primul donator spre Haïti...Valsul-ezitare al dnei Ashton arată începuturile lente ale noii puteri europene care rezultă din Tratatul de la Lisabona. Textul trebuia să îmbunătăţească funcţionarea celor douăzeci şi şapte. Dar poate că mai curând o va complica ? Comunitatea Europeană oferă acum lumii patru chipuri iar împărţirea rolurilor este foarte ambiguă. Tandemul format de belgianul Herman Van Rompuy, primul preşedinte permanent al Consiliului, şi Lady Ashton, îşi găseşte cu greu locul. Preşedintele Comisiei îşi apără teritoriul său, aşa cum face şi preşedinţia prin rotaţie, asigurată în acest semestru de către Spania.
Herman Van Rompuy, discret
Deci, Bruxelles nu pare încă să aibă faimosul "număr de telefon", cerut în 1970 de Henry Kissinger, fostul secretar de stat american. "Dispozitivul este încă în perioadă de rodaj, dar demarajul nu este extraordinar", recunoaşte un diplomat. Herman Van Rompuy măsoară riscul situaţiei. El are obiceiul de a se întâlni în fiecare luni cu şeful Comisiei, José Manuel Barroso, pentru a lua un mic dejun. Dar în ciuda acestor reuniuni cei doi bărbaţi sunt deja încleştaţi într-o luptă catifelată pentru a şti cum să-şi articuleze misiunile lor respective, în special pe scena internaţională. Cultivându-şi discreţia, domnul Van Rompuy îşi face, într-adevăr, o idee largă despre funcţiile sale.
În mod oficial, fostul prim-ministru belgian "studiază dosarele" şi face un turneu al capitalelor, înainte de summit-ul pe care l-a convocat la Bruxelles, în 11 februarie. El intenţionează să evoce problemele socio-economice, climatice, ca şi reconstrucţia Haïti-ului. Dar poate el să surprindă şi să se rupă de tutela Parisului şi Berlinului, care i-au sponsorizat intrarea în funcţie? De cealaltă parte, dl Barroso se fereşte de o intrare a preşedintelui Consiliului în teritoriul său. "Totul este în tratat: Comisia este cea care îi reprezintă pe cei douăzeci şi şapte, în toate domeniile care nu ţin de politica de securitate", repetă acesta în faţa deputaţilor europeni.
Misiunea lui Zapatero: animarea dezbaterilor
Preşedintele Comisiei este jenat de intrarea târzie în funcţii a noii sale echipe, nu înainte de jumătatea lui februarie. Dar el a avut grijă să fragmenteze competenţele în materie de politică externă în cadrul colegiului, al cărui vice-preşedinte va fi dna Ashton. Trei comisari sunt de neocolit atunci când Înaltul Reprezentant va dori să se ocupe de ajutoare umanitare, de dezvoltare, sau de relaţiile cu statele vecine. Dl Barroso şi-a pus de altfel "sherpa"-ul său în reuniunile internaţionale, portughezul João Vale de Almeida, şef al Direcţiei Generale RELEX (relaţii externe), o componentă a viitorului serviciu diplomatic comun pe care dna Ashton trebuie să-l construiască. Atitudinea preşedinţiei prin rotaţie spaniole, a patra parte a noului puzzle, nu aranjează situaţia.
Madrid nu vrea să fie uitat iar José Luis Rodríguez Zapatero a tras sforile pentru ca mai multe summit-uri, precum cele cu Statele Unite şi America Latină, să aibă loc în Spania, şi nu la Bruxelles, astfel cum este prevăzut în noul tratat. Vizitatorilor săi, primul ministru spaniol le spune că misiunea lui este de a anima dezbaterile... prezidate de dl Van Rompuy. Tratatul de la Lisabona nu conferă totuşi nicio prerogativă preşedinţiei semestriale. "Ne-am pregătit preşedinţia fără nicio certitudine în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a tratatului", justifică Miguel Angel Moratinos. Şeful diplomaţiei spaniole s-ar fi văzut bine în funcţia de Înalt Reprezentant şi nu se jenează să exploateze discreţia binomului Van Rompuy-Ashton. Ca să devină indispensabil...
Inactivitate
După orele 20, Ashton nu mai răspunde
"Catherine Ashton asasinează postul", i-a declarat un diplomat european lui Jean Quatremer. Autorul blogului "Coulisses de Bruxelles" a spus despre Înaltul Reprezentant că "a decis în mod clar să interpreteze la un nivel minim noile ei funcţii, din lene cât şi din dezinteres pentru un post pe care nu l-a cerut niciodată. Este presupusă să trăiască la Bruxelles, dar de la sfârşitul anului 2008, când a fost numită, spre surprinderea generală, comisar al UE pentru comerţ, ea nu are încă o locuinţă în capitala Uniunii. Singura ei preocupare : a reveni cât mai des posibil la Londra şi a părăsi plictisitorul Bruxelles".
De partea lor deputaţii europeni "nu au apreciat prima ei ratare haitiană, iar conservatorii, democrat-liberalii şi verzii au denunţat inerţia şefului diplomaţiei europene. De asemenea, ea a refuzat să telefoneze liderilor lumii, cu care se presupune a fi în contact permanent", şi "ea nu s-a ocupat de obţinerea împuternicirii de "strict secret" – şi deci nu are acces la niciun document clasificat". Seara, "după ora 8, este imposibil de a o contacta: telefoanele ei retrimit la 'centrul de situaţie european...'. Acest "sabordaj" al postului "este în perfectă conformitate cu doctrina Foreign Office, care este încântat de faptul că partenerii săi au desemnat un britanic, cu speranţa de a atrage Regatul Unit în inima Uniunii. Se întâmplă exact contrariul şi situaţia nu se va ameliora dacă alegerile din primăvara anului viitor sunt câştigate de conservatori", consideră Quatremer.
