Ceea ce s-a petrecut la Katuniţa nu este nici pe departe doar un incident. Nu este un caz izolat, ci o tendinţă distrugătoare care se dezvoltă în mod sistematic din cauza pasivităţii instituţionale din ultimii ani. Acest conflict nu trebuie să fie scos din contextul politic general din Bulgaria.

Nu avem lideri ai naţiunii, ci nişte personaje para-politice. Acest lucru denaturează aşteptările noastre şi speranţele societăţii civile. De mai multe luni, de când am intrat în campania electorală [pentru alegerile prezidenţiale şi locale ce vor avea loc pe 23 octombrie anul acesta], nu am auzit nicio dezbatere interesantă despre economie, politică străină sau societate. În schimb, urzelile şi loviturile sub centură se manifestă din abundenţă. Politica bulgară este o emanaţie a ziarelor de scandal, şi aceste două entităţi se alimentează reciproc.

Dialogul politic este la cel mai jos nivel. Pe acelaşi plan se află şi exploatarea fără ruşine a relaţiilor dintre etnii şi dintre religii în această ţară. În ultimii ani, niciun politician nu a considerat că este necesar să facă ordine în relaţiile dintre creştini şi musulmani, între romi şi toate celelalte comunităţi, şi nici să propună strategii eficiente pentru o adevărată integrare a minorităţilor. Pentru că întreaga elită politică auto-proclamată se satisface cu acest statu-quo umilitor care le permite să se menţină şi mai bine la putere.

Regi autoproclamați

Aceste tensiuni sunt întotdeauna alimentate de interese politice, mai ales în perioadă preelectorală. În Bulgaria, există mii de motive de a pierde speranţa în justiţia socială. Iar această stare de disperare cuprinde toate straturile societăţii, de la medici la poeţi, fără să-i uităm pe ţărani.

Face excepţie, bineînțeles, mafia noilor bogaţi, adică, în general, escrocii, politicienii corupţi şi marii magistraţi. În această situaţie – şi mă exprim în calitate de istoric şi antropolog social – nimic nu este mai prielnic decât orientarea acestei furii spre minorităţi, spre religiile diferite şi, pur şi simplu, spre cei care sunt diferiţi. Pe scurt, problemele adevărate sunt înlocuite cu unele false. Frontierele devin vagi şi este uşor de a transforma unele greşeli politice sau fapte penale ordinare în conflicte interetnice, cu consecinţe uneori dramatice.

Butoaie de pulbere, precum cel de la Katuniţa, există cam peste tot în Bulgaria. Romii sunt deja la a treia sau a patra generaţie fără educaţie şi fără nicio şansă pe piaţa muncii, iar rata criminalității creşte vertiginos. De partea cealaltă, resentimentele împotriva romilor sunt mai virulente ca niciodată! Iar partidele politice i-au viciat pe cei mai săraci şi pe marginalii societăţii, călăuzindu-i în comerţul cu voturi electorale.

Este ceea ce a dat naştere acestor trei "regi" romi auto-proclamaţi, lideri corupţi ai ghetourilor, care se îmbogăţesc pe spinarea conaţionalilor lor şi care-şi vând voturile celor care oferă mai mult. Ei sunt stăpânii absoluţi în unele cartiere, sate sau oraşe de pe tot teritoriul Bulgariei.

Privilegii feudale

Aşa-zisul "Rege Kiro", ca şi o mare parte a familiei lui, ar fi trebuit să zacă de multă vreme în temniţă pentru infracţiuni care acoperă o întreagă gamă, de la fabricarea alcoolului falsificat și până la traficul de femei şi de copii. Dar nu se întâmplă aşa, pentru că aceştia dispun de resurse considerabile, de bani pentru a plăti în lichid poliţiştii, politicienii şi magistraţii, dar de asemenea şi de un capital electoral de mai multe mii de suflete.

Aceasta nu este numai o problemă etnică, este o boală naţională. Ce putem spune despre toate aceste oraşe şi regiuni "gerate" în realitate de către şefi mafioţi care ţin în gheare populaţia distribuind cadouri sau semănând teama?

O politică adecvată ar consista pur şi simplu în aplicarea legii: abolirea privilegiilor feudale locale; condamnarea infractorilor pentru a permite cetăţenilor să se emancipeze, să voteze, să trăiască şi să lucreze în mod liber. Dar la ora actuală, aceasta pare imposibil în Bulgaria.