Incepând cu 2013 industriile cele mai puternic emiţătoare de gaz carbonic vor trebui să-şi plătească dreptul de a polua pe o piaţă financiară unde tona de carbon se va negocia la mai mult de 30 de euro. Iată teoria. Dar, în practică, deşi iniţial era vorba să se furnizeze cote de emisii gratuite anumitor sectoare extrem de expuse concurenţei internaţionale, pentru a evita "fuga de carbon" spre paradisurile mediului înconjurător, lista excepţiilor seamănă astăzi cu un adevărat anuar al activităţilor industriale. Nu mai puţin de 164 de sectoare şi sub-sectoare "sensibile" au fost repertoriate de către Comisie.

Oţelul, cimentul şi aluminiul figurează în mod natural în această listă. Dar regăsim în acelaşi timp şi manufactura de lenjerie, de tapet, de preparate farmaceutice, de uleiuri esenţiale, arme sau mături. Aceste sectoare sunt responsabile de aproximativ un sfert din emisiile totale ale sistemului comunitar de cote de carbon, şi de până la 77 % din emisiile totale ale industriei manufacturiere. In loc ca toţi să cumpere cotele în concurenţă începând cu 2013, aceste sectoare ar putea deci să beneficieze de cote alocate gratuit. "Această listă a fost stabilită pentru cazul în care nu vom găsi un acord la Copenhaga", explică Barbara Helfferich, purtător de cuvânt al Comisiei.

Un inventar pentru liniştea dvs

In majoritatea capitalelor şi mai ales din partea patronatului, această listă de derogări este considerată ca fiind definitivă, indiferent de rezultatul negocierilor. "Am ajuns la o listă excesivă", consideră eurodeputatul Chris Davies. "Responsabilii politici sunt foarte puternici pentru a defini obiective ambiţioase dar, o dată ce intrăm în detalii, lucrurile se schimbă", adaugă englezul. Proiectul de concluzii al summitului european care va avea loc joi şi vineri la Bruxelles stipulează ca "această listă să fie revizuită în funcţie de rezultatul negocierilor de la Copenhaga". In caz de acord în Danemarca, "vom asista apoi la o adevărată ceartă", anunţă Chris Davies. Colegul său german de centru-dreapta Karl-Heinz Florenz este şi el de acord cu faptul că "în caz de mare succes la Copenhaga nu vom mai avea nevoie de listă. In schimb, dacă nu va fi chiar un succes, vom avea nevoie de ea pentru a ne proteja industria".

Acest inventar de 164 de domenii a fost făcut rapid pentru a linişti industriaşii şi capitalele. Angela Merkel a apărat cu fermitate industria germană, începând cu producătorii de ciment şi de var, iar Silvio Berlusconi s-a lăudat cu faptul că a "obţinut tot ceea ce a vrut"pentru a proteja industria manufacturieră. Toate sectoarele s-au dedat apoi la un lobbying crunt la Bruxelles pentru a face parte din clubul sectoarelor cu risc. In faţa ameninţărilor cu delocalizarea europenii au trebuit să cântărească între protecţia climatului şi cea a slujbelor. Europa va ajunge deci la Copenhaga cu un colac de salvare în caz de eşec