Grzegorz Szymanik: Ce înseamnă Internet pentru tineri?

Piotr Cichocki: am făcut odinioară cercetări despre site-ul comunităţii Grono [o reţea socială poloneză similară cu Facebook], observând felul în care utilizatorii săi îşi crează identităţi virtuale prin intermediul profilurilor. Mulţi se prezentau prin trimiteri reprezentative. În loc de a scrie despre ei-înşişi, ei postau citate din cărţi sau melodii. Sau link-uri spre videoclipuri YouTube sau fişiere MP3. Identitatea lor era împletită din mai multe simboluri colectate de pe web.

Ce înseamnă acest lucru? Că informaţia on-line dă formă identităţii utilizatorilor. Că le oferă material de construcţie. Iar tinerii împărtăşesc ceea ce descoperă. A-i împiedica să facă acest lucru ar fi ca o amputare de identitate. Ei protestează pentru că se tem că ACTA le poate eticheta drept piraterie alegerile lor existenţiale şi libera exprimare a identităţii. Se tem cu adevărat că cineva vrea să le confişte o parte a identităţii lor.

De aceea toată lumea protestează, indiferent de simpatiile politice: tinerii de toate culorile politice, atât Antifa [o grupare anti-fascistă] cât şi mişcările de extremă dreapta. Pentru ei, internetul este un mediu în care evoluează, adunând informaţii despre ceea ce îi interesează, şi care îi modelează din punct de vedere politic. Şi ei vor ca Internetul să rămână astfel.

Şi cum stau lucrurile cu dreptul de autor?

Aceşti tineri nu văd ca fiind furt ceea ce fac ei pe web. Dacă ceva este acolo, îl utilizează. Se poate considera acest lucru ca o încălcare a legii?

Ar trebui luat ca atare. Pentru că este furt.

E furt, dar nu se pot folosi aceiaşi termeni cu informaţia sau cultura şi cu bunurile materiale.

Modul în care vânzarea şi schimbul de cultură este perceput astăzi pare a fi o invenţie destul de nouă. Henry Jenkins a descris fenomenul după exemplul culturii Statelor Unite. El a formulat, în secolul al-XIX-lea, ideea unei culturi care nu avea proprietar. Cântecele erau schimbate între sate şi baladele populare refoloseau materiale din texte literare.

Profesionalizarea şi rezervarea conţinutelor a apărut odată cu industria culturii. Cântăreţii au devenit interpreţi, şi faptul că piesele lor erau difuzate la radio şi TV şi ascultate după înregistrări a condus la această situaţie. Lucrurile s-au schimbat din nou când s-au răspândit calculatoarele personale, care permit utilizatorului să editeze orice sunet, imagini, text, să le mixeze, remixeze, împărtăşească cu alţii. Cultura de comunitate la îndemâna tuturor se întoarce şi industria culturii este în pericol. Elaborarea creativă de tot felul de producţii online este pe marginea legalităţii. Dar poate noţiunea de legalitate nu mai este acordată cu realitate? Relaţiile dintre producţie şi consum se schimbă şi nu ştim în ce direcţie va evolua situaţia.

Soluţii legislative, precum ACTA, împotriva cărora protestează majoritatea utilizatorilor Internet, încearcă să împingă la limită linia de frontieră, astfel încât să stimuleze profiturile producătorilor industriali, pentru a proteja şi amplifica valoarea rolurilor lor.

Dar artiştii vor muri de foame.

Artiştii ei-înşişi caută canale de distribuţie noi sau alternative, independent de marile corporaţii, după cum reiese din publicaţiile pe internet ale unor artişti precum Radiohead sau succesul imens al portalurilor de vânzare directă de muzică precum bandcamp.com.

S-a tot vorbit despre ACTA în ultimele zile. Grupul Anonymous blochează site-urile guvernului polonez. Site-urile populare îşi înnegresc paginile. Utilizatorii crează efecte vizuale. Portalurile scriu. Guvernul comentează. Erau oare utilizatorii Internetului conştienţi de puterea lor înainte de aceste evenimente?

Dacă vorbim despre grupul acel restrâns care a făcut tot zgomotul, ingineri software şi hackeri care fac chestii politice după orele de birou, despre acei oameni care se identifică cu software-ul liber – atunci răspunsul este da. Oricine ar fi aceştia, ei ştiu foarte bine cum să modifice codurile, cum să navigheze pe Web. Ei au crescut cu acesta. Acum nu îşi petrece numai timpul liber acolo, ci şi învaţă şi lucrează pe Web.

Concluzia optimistă este că avem mulţi programatori talentaţi.

Şi publicul acestui spectacol? În trecut ieşeaţi în stradă, astăzi puteţi ajuta inundând (flood) site-ul cu vizite şi posturi pentru a le bloca. Aşa oare începe să se alcătuiască o comunitate a Internetului?

Începe să răsară ca răspuns, ca opoziţie la aceste presiuni. Numitorul comun este protestul împotriva restricţiilor care le pot afecta viaţa lor de zi cu zi, care le pot limita participarea lor la lume. Într-un caz extrem, s-ar putea chiar transforma în ceva de genul Solidarnosk, din 1980 Mase sociale din medii diferite se adună sub un singur slogan deoarece sistemul politic a lovit bazele-înseşi ale vieţii lor. Deoarece pentru ei este ceva absolut elementar.

Am analizat meme)găsite pe calculatoarele prietenilor mei. Unul recent mi-a atras atenţia. "Guvernul vă fură banii" – cu un chip (smiley) indiferent. "Nicio speranţă pentru un viitor mai bun" – şi din nou o figură nepăsătoare. În cele din urmă, "acces limitat la web" – şi imaginea lui Arnold Schwarzenegger reîncărcându-şi o armă uriaşă.