Alegeți o limbă
De mai mulţi ani oraşul maghiar Mosonmagyaróvár trăieşte mai ales datorită turiştilor austrieci care vin din Viena, aflată foarte aproape, pentru a profita de apele termale şi de dentiştii ieftini. De câteva luni însă, la periferia oraşului a apărut un alt punct de interes – hypermarketul Tesco.
Şi noi clienţi au apărut. Suntem într-o vineri după-amiaza, parkingul din faţa magazinului Tesco este saturat de maşini înmatriculate în Bratislava, capitala slovacă situată la aproximativ douăzeci de kilometri. Limba slovacă se aude peste tot. In interiorul supermarketului familii intregi hoinăresc printre raioane. Privesc etichetele cu preţuri, convertesc cu înfrigurare forintul în euro şi îşi încarcă cărucioarele cu marfă. Aproape toate produsele, de la televizoare la detergenţi, de la pantofi şi cafea până la unt, brânză sau sticle de vin, au preţuri cu aproximativ 20% mai mici decât în Slovacia. Casierele maghiare îi intâmpină surâzând : " Bineînţeles că puţeţi plăti în euro ".
Acest fenomen apare de-a lungul întregii frontiere slovace cu Ungaria, Polonia şi chiar cu Cehia. Explicaţia este clară: în timp ce slovacii au adoptat moneda Euro preţurile locale au ramas practic neschimbate. Aceleaşi produse sunt mult mai ieftine însă în ţările transfrontaliere, ca urmare a deprecierii zlotului polonez, a forintului unguresc şi a coroanei cehe. Această situaţie ar fi putut fi însă totalmente diferită.
Este evident faptul că deschiderea frontierelor şi faptul că majoritatea slovacilor trăiesc în zonele de frontieră au dus la formarea acestui val de turism comercial. Sondajele făcute arată că trecerea la euro mulţumeşte din ce în ce mai mult consumatorii slovaci însă nu este pe placul comercianţilor con naţionali. In primul trimestru al acestui an aceştia şi-au vazut beneficiile scăzând cu aproximativ 7%.
Intr-o primă etapă, marile suprafeţe comerciale au constatat, fără a lua însă nici o măsură, fuga clienţilor lor spre supermaketurile aflate în afara frontierelor. Cum însă situaţia lor economică a devenit critică, aceştia au decis în urmă cu două luni să se lanseze într-un război al preţurilor. De o manieră radicală, au redus preţurile - în unele cazuri cu până la 10% -, în principal pentru alimentele de bază. Mai mult, au început să-şi facă numeroase campanii în presa scrisă, difuzând publicităţi în care compară preţurile pe care le practică cu preţurile concurenţilor din ţările vecine.
Una dintre soluţiile care ar permite frânarea turismul comercial ar fi diminuarea TVA-ului la produsele alimentare ( în Slovacia nivelul TVA- ului este unic, 19% la toate produsele) însă primul ministru Fico refuză acest lucru argumentând că această masură ar contribui la creşterea deficitul bugetului de stat care este deja destul de "fragil" din cauza crizei economice (în primele patru luni încasările statului au fost cu aproximativ 12% mai mici faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar încasările din TVA au scăzut cu o treime).
Întrebarea care declanşează dealtfel polemici în mass media, este dacă ţara nu este pe cale să plătească cumva, în actuala conjunctură de criză economică, consecinţele supraevaluării coroanei slovace (30 126 Sk pentru un Euro) în momentul trecerii la Euro.
Viceguvernatorul băncii naţionale slovace, Martin Barto, consideră că preferinţa slovacilor de a-şi cumpăra majoritatea produselor din Ungaria, venite din import, se datorează în principal condiţiilor speciale pe care statele vecine le acordă marilor suprafeţe comerciale. Conform opiniei acestuia, dacă clienţii slovaci "aleg cu picioarele " este şi datorită faptului că în Slovacia lipsesc suprafeţele comerciale de talie medie care, în general, sunt mult mai suple în materie de politică a preţurilor. Conform opiniei acestuia, întreaga economie slovacă, bazată aproape integral pe giganţi industriali în domeniul construcţiei de automobile sau sidelurgiei, suferă de o lipsă de întreprinderi de talie medie.
Este foarte posibil de altfel, ca raportul dintre preţurile mai mici practicate în străinătate şi Euro să nu fie chiar atât de strâns precum pare la prima vedere. Comercianţii adaptează preţurile produselor luând în considerare nu doar puterea monedei dar şi puterea de cumpărare proprie fiecărei ţări. Conform unui sondaj efectuat de către Institutul GFK, puterea de cumpărare în Slovacia a crescut cu 20%, depăşind semnificativ puterea de cumpărare a ungurilor şi a polonezilor (Slovacia se află imediat în urma Cehiei).
Acestea fiind spuse, cum putem explica faptul că în Austria, unde puterea de cumpărare este de trei ori mai ridicată decât în Slovacia şi unde moneda naţională este Euro, preţurile sunt adesea identice iar câteodată chiar mai mici ? Răspunsul este că austriecii au reuşit prin însuşi comportamentul lor de cumpărare, să provoace reducerea preţurilor.
La urma urmelor, la Hainburg, mic oraş austriac situat la aproximativ 15 km de Bratislava, în faţa supermarketului Billa parkingul este plin de maşini înmatriculate în Bratislava, iar situaţia este asemănătoare în Mosonmagyaróvár.
La începutul lunii mai, marile suprafeţe comerciale au anunţat cu mândrie că politica de reducerea a preţurilor pe care au aplicat-o a avut ca şi consecinţă reîntoarcerea clienţilor lor în Slovacia. Dacă acest lucru este adevărat, atunci Euro nu este principalul vinovat al turismului comercial.
