Există un loc şi pentru euroeretici

Derk-Jan Eppink este un eretic. Deputatul conservator al Parlamentului European nu crede în principiul de bază al integrării europene, anume în cel al unei "uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei", aşa cum este prevăzut în tratate din 1957 încoace.

Eppink - un olandez care are un loc în Parlament în numele unui partid belgian - este unul dintre criticii cei mai vehemenţi ai Europei. "Toţi cei care vin aici trebuie să împărtăşească aceeaşi credinţă", spune acesta. Cei care nu o fac, sunt necredincioşi - "eretici" - şi sunt trataţi ca nişte paria. "Cum începem să vorbim ni se aruncă nişte priviri înţepate. Federaliştii părăsesc sala sau se apucă să discute între ei. Primim de asemenea mai puţin timp de cuvânt. Daniel Cohn-Bendit [co-preşedinte al grupului parlamentar al Verzilor din UE] îşi depăşeşte adeseori timpul alocat şi nimeni nu intervine. Când noi o facem ciocanul cade imediat".

Comparaţia cu religia este exagerată, dar nu cu mult. Bruxelles este o altă lume, unde oamenii trudesc din greu ca să unească cu succes - şi să menţină unită - Europa. O lume în care menţionarea oricărei alte credinţe - într-o uniune pur economică sau, Doamne fereşte, în nicio uniune - este privită ca fiind primitivism obscurantist.

Şi este cu atât mai mult cazul în Parlamentul European, arena lui Eppink. Majoritatea este cu desăvârşire mult mai pro-europeană decât membrii partidelor de acasă. Ei sunt întotdeauna în favoarea, şi niciodată împotriva unui transfer suplimentar de putere. În acest moment ei sunt pe metereze ca să argumenteze în favoarea introducerii euroobligaţiunilor şi al altor măsuri comunitare de acelaşi gen pentru a rezolva criza.

"Bruxelles te schimbă"

Ceea ce se poate desigur explica prin faptul că cei mai mai atraşi să se mute la Bruxelles sunt cei mai pro-europeni dintre politicienii naţionali. Şi mai mult, cei mai puţin pro-europeni dintre ei au tendinţa cu timpul să se convertească. "Ei se transformă în nativi", în cuvintele unui funcţionar public de rang înalt. Eppink: "Bruxelles te schimbă, ca şi cum ai fi fost atins de mâna lui Dumnezeu".

Deputatul CDA [Creştin Democrat] Wim van de Camp este unul dintre aceştia. El a venit la Bruxelles în 2009, după 23 de ani în Camera inferioară a Parlamentului olandez, cu ideea de a stăvili zelul reglementărilor comunitare şi de a reduce bugetul. Acum, el împărtăşeşte responsabilitatea pentru noua direcţie, mai pro-europeană, a CDA.

"Este adevărat", spune el. "În parte fiindcă acum ştiu mai multe despre Europa. Şi în parte fiindcă, indiferent de cum văd ei lucrurile, oamenii se contopesc adeseori în întreprinderea pentru care lucrează. Eu sunt acum mai convins decât niciodată de utilitatea şi de nevoia Uniunii Europene". Cu cât mai mult stai acolo, cu atât mai mult ajungi să crezi.

În plus, adaugă deputatul Partidului Socialist olandez, Dennis de Jong, Bruxelles-ul este făcut astfel încât merită să crezi: "Dacă dai dovadă că eşti favorabil Statelor Unite ale Europei, uşile ţi se deschid automat. De exemplu, eu nu voi fi invitat în biroul lui Herman Van Rompuy atât de curând".

Acelaşi principiu se aplică şi activităţilor cotidiene, spune De Jong. "Dacă-ţi faci treaba corect, poţi deveni preşedinte al vreunui comitet parlamentar. Eşti răsplătit pentru munca parlamentară, ceea ce este prin definiţie pro-european. Atmosfera devine foarte pozitivă. Este greu să-ţi păstrezi picioarele pe pământ".

Liturghia unei "uniuni din ce în ce mai strânse"

În plus faţă de Parlamentul European, Comisia este şi ea pro-europeană, dar într-un mod mai degrabă pragmatic decât ideologic, după cum reiese din discuţii anonime cu trei înalţi funcţionari publici. "Nu suntem toţi credincioşi", spune unul dintre ei, care lucrează în departementul Extindere [Direcţia generală]. "Există de fapt două grupuri de funcţionari publici: grupul celor care îşi fac strict munca şi grupul celor care sunt adevăraţi credincioşi. Cel de-al doilea grup se face din ce în ce mai mic".

Lucrurile erau diferite în trecut, spun aceşti funcţionari publici, dintre care doi au lucrat timp de douăzeci de ani pentru Comisie. Odinioară, ei gândeau că îşi aduceau contribuţia la o sarcină istorică. În ultimul timp organizaţia seamănă mai mult cu cea a unei întreprinderi. "UE există, integrarea europeană este o realitate", spune cineva care lucrează laDirecţia Generală a Concurenţei. "Întrebarea este acum: cum să te asiguri că funcţionează? Când totul este mult mai banal decât se crede uneori".

În final există puţină discuţie politică despre direcţia pe care trebuie acum să o ia Europa. La sfârşitul zilei, ei sunt funcţionari publici, indiferent de cât de exotică poate părea Comisia. Prin definiţie, ei sunt apolitici, tehnocraţi, şi vorbesc despre fotbal când se întâlnesc în jurul ţâşnitoarei de apă... - şi nu despre argumentele pro şi contra uniunii bancare europene.

Vremuri grele pentru profeţi

De la începutul anului 2010 şi până acum, pentru prima dată, numărul de persoane care nu au încredere în UE este mai mare decât cei care au. Comisia Europeană începe să observe acest lucru. Unii funcţionari publici au găsit recent abţibilduri pe maşinile lor, cu o imagine de bărbat care şi-a folosit cravata ca să se spânzure. Legenda era "Eurocratule, foloseşte-ţi cravata la ceva mai util" [Eurocrate, sers-toi de ta cravate]. Câţiva dintre ei trăseseră o sperietură bună cu o lună mai devreme când fuseseră înconjuraţi în metrou şi încolţiţi de "un grup de activişti de stânga". Sindicatele Comisiei au scris într-o scrisoare despre subiect că ceva "atacuri" au existat întotdeauna, dar de la izbucnirea crizei euro acestea s-au înmulţit şi s-au agravat.

Acestea sunt vremuri grele dificile pentru profeţi. Criza le pune la încercare credinţa. "Credincioşii încep să se îndoiască", este de părere dl Eppink. El spune că în zilele acestea ei ascultă mai atent atunci când el sau unul dintre fraţii săi politici vorbesc. "Avem raţiunea de partea noastră", crede el.

Alegerile vor arăta dacă Olanda crede acelaşi lucru. Mai multă sau mai puţină Europă. "Acesta este un lucru bun", consideră funcţionarul public mai sus-citat din departamentul Extinderii. "Este o dovadă că integrarea se concretizează. În trecut toată lumea era de acord. Dar nu era nimic cu adevărat în joc. Acum este".