Alegeți o limbă
Financial Timessalută sosirea liderului conservator David Cameron în Downing Street, numărul 10. "Este o soluţie bună pentru ţară. Termenii oricărui pact între conservatori şi liberal-democraţi vor trebui să fie controlaţi. Dar cel puţin, acest pact va oferi parlamentului voturile necesare pentru a asigura o guvernare stabilă. E de sperat ca orice acord să fie solid şi suficient de durabil pentru a permite guvernului să ia deciziile dificile care se impun". Cotidianul de afaceri londonez se simte eliberat deoarece, dată fiind starea precară a finanţelor publice britanice, pe fundalul crizei din zona euro, aproape o săptămână fără guvern, nu va precipita colapsul financiar. "Dar, noul guvern trebuie să evidenţieze urgenţa necesităţii rezolvării problemelor financiare ale Marii Britanii. Ţara se confruntă cu un deficit bugetar de 11,1% din nivelul producţiei interne. În 2010, 15% din datoriile provenite din toate ţările membre UE, vor fi britanice. Doar Italia trebuie să împrumute o sumă mai mare".
Având în mod tradiţional o orientare laburistă, The Guardian, care în timpul campaniei electorale i-a susţinut pe liberali-democraţi, se plânge că "fereastra oportunităţii deschiderii spre centru-stânga" s-a închis în după-amiaza zilei de 11 mai. "Liberal - democraţii şi laburiştii au avut şansa istorică de a forma o coaliţie democratică legitimă, progresistă, într-un moment crucial. Se pare că laburiştii au făcut totul pentru a obţine un compromis politic. În cele din urmă, cei care au spus nu, mulţumim, nu vom lucra împreună, au fost liberal-emocraţii, cei cares-au şi îndreptat spre uşa lui Cameron".
Orice este posibil de acum
Dar ce se ascunde în spatele aceastei coaliţii ? În The Daily Telegraph, Simon Heffer prezicecă alianţa conservatori - liberali va fi nesatisfăcătoare şi de scurtă durată din cauza ambivalenţei politice a noului vice-preşedinte a partidului lui Nick Clegg. "Preţul oricărui sprijin, oficial sau de altă natură, acordat conservatorilor, va fi că, la urmatoarele alegeri care vor fi organizate, liberal – democraţii vor dispărea din sondaje. Stângiştii nu îi vor ierta niciodată. Singurii beneficiari vor fi laburiştii şi ecologiştii".
Geoffrey Wheatcroft, în The Independent, analizează cu ironie alegerile care au fost "foarte amare pentru conservatori", care "cu câteva luni în urmă, aveau toate motivele să creadă că vor câştiga alegerile cu o majoritate parlamentară, şi nu cu o pluralitate care nu le lasă o marjă prea mare de negociere". Wheatcroft afirmă că electoratul britanic suspectează că David Cameron are o predilecţie pentru privilegii - "o frumoasă casă la ţară, în Berkshire, legături cu aristrocraţia, tatăl - un prosper brocker, fost preşedintele al White, unul dintre cele mai selecte cluburi din Londra". Pe un ton mai serios, acesta a scos în evidenţă problemele pe care Cameron le are cu membrii mai vârstici ai partidului, puternic eurosceptici. "Cameron intră la numărul 10 fără a avea un mandat clar din partea publicului şi fiind înconjurat, în interiorul partidului, de duşmani puternici. În noul peisaj politic în care am intrat, orice se poate întâmpla - chiar dezintegrarea finală a conservatorilor, cel mai vechi partid politic din Europa".
Nick Clegg a gustat din fântâna de la Bruxelles
Felul în care euroscepticul partid conservator îşi negociază alianţa cu liberal-democraţii, "cel mai pro-european partid britanic", ridică semne de întrebare cotidianului Gazeta Wyborcza. Cotidianul din Varşovia prevede: Cameron are de rezolvat "probleme interne dificile" printre care reducerea datoriei naţionale care este de 88% din PNB (estimat la 401.863.147,16 euro) şi consideră că acesta nu va intra în "război" cu UE. Cotidianul Rzeczpospolita citează un politolog de la Universitatea din Notthingham care afirma că diferenţele în ceea ce priveşte UE "nu joacă pentru moment un rol important ... dar mai devreme ori mai târziu acestea vor reapărea". Şi aceasta deoarece conservatorii au creat în 2009 un nou bloc parlamentar, în Parlamentul European, împreună cu naţionaliştii polonezi, cu partidul eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS), şi cu alte grupări de extremă dreapta din Europa Centrală şi de Est.
Care sunt concesiile pe care fostul deputat european Nick Clegg, care, precum scrieIl Sole 24 Ore, "a gustat din fântâna de la Bruxelles", ar trebui să le facă? Fără îndoială, scrie cotidianul milanez, Clegg trebuie să accepte că "euro nu face parte din datele problemei". Cotidianul spaniol Publico scrie despre faptul că noul Ministru de Externe William Hague, "aflat în fruntea conservatorilor, intenţionează să ceară UE retrocedarea către statele membre a unor competenţe în domeniile justiţiei, a ocupării forţei de muncă şi în domeniul politicii sociale". Concluzionând că noul guvern promite să fie "bi-cefal", cotidianul spaniol La Vanguardiasubliniază promisiunea conservatorilor că : "orice transfer viitor al puterii spre Bruxellex, va fi supus referendumului". Într-o notă optimistă, cotidianul belgian De Standaard încearcă să disimuleze temerile conform cărora cel mai tânăr prim-ministru din ultimii 200 de ani, nu este altcineva decât o Margareth Thatcher, deghizată. La 43 de ani, Cameron "nu este cu adevărat un eurosceptic şi s-ar părea că este chiar pro-ecologist. Acesta chiar a schimbat culoarea partidului său din albastru în verde".
