Se anunţă o ciudată vară migratorie. O vară în care imaginile migranţilor înghesuiţi la bordul unor bărci improvizate luând cu asalt ţărmurile europene ar putea fi mult mai puţine decât în ultimii ani, potrivit recentelor cifre ale biroului Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi(ICNUR) [United Nations High Commissioner for Refugees (UNHCR)]care raportează o scădere a sosirilor de bărci de între, în funcţie de destinaţie, 50% şi 95% în perioada 2009-2010.

Astfel, Malta, cu doar trei ani în urmă, din cauza dimensiunii sale şi marii densităţi ale populaţiei, se confruntă cu o criză gravă, din cauza sosirii în fiecare vară de 1500 la 3000 de migranţi. Dar, din martie, după o scădere de 50% între 2008 şi 2009, nicio barcă nu a naufragiat pe malurile sale, potrivit autorităţilor malteze. Astfel încât în aprilie, insula şi-a anunţat retragerea ei din operaţiunile comune cu Agenţia Europeană pentru Frontierele Externe (Frontex). Scăderea este la fel de spectaculoasă în Italia, în special pe insula Lampedusa. Potrivit sucursalei UNHCR din Roma, cele mai recente estimări arată un declin de 94% între 2009 şi primele şase luni ale 2010. Ca şi în altă parte, scăderea a fost amorsată global în 2006. În acel an, 22000 migranţi au debarcat pe ţărmurile italiene venind din Africa de Nord. În 2007, nu mai erau decât 19 900, şi în 2009, doar 8700.

De la înţelegerea cu Italia, Libia îşi controlează frontierele

Scăderea este consecventă şi în Spania. Potrivit biroului madrilez al UNHCR-ului, este de aproximativ 50% între 2008 şi 2009. În 2006, 39 000 de migranţi reuşiseră să acosteze pe diversele coaste iberice, inclusiv în Insulele Canare şi Insulele Baleare. În 2007, nu mai erau decât 18 000, iar în 2008 doar 13 400. Cifre care au un impact asupra Franţei, potrivit directorului poliţiei centrale de frontieră, Frederic Perrin. Pentru acesta, "presiunea migratoare" este în scădere în Calaisis şi pe axa feroviară Paris-Ventimiglia, pe care o iau migranţii venind din Italia. Numărul de arestări a scăzut cu 20% de la începutul anului. Printre cauzele acestor schimbări se numără înfiinţarea agenţiei Frontex. Patrulele navale au crescut în număr şi eficienţă în ultimii ani, în special datorită acordurilor bilaterale cu aşa-numitele ţări "surse" de migranţi. O altă cauză este criza economică.

Unul dintre factorii-cheie ai acestui bilanţ rămâne Libia. Pe când devenise o ţară de tranzit majoră, în special spre Italia, ea şi-a întărit controlul frontierelor din primăvara anului 2009 şi intrarea în vigoare a unui acord diplomatic cu guvernul lui Silvio Berlusconi. Un acord prin care Italia, în afară faptului că a semnat un cec de 5 miliarde de euro Libiei, şi-a recunoscut rolul în daunele aduse libienilor în timpul perioadei coloniale. De atunci, aceştia au semnat un contract de 300 de milioane de euro cu o companie italiană de echipamente de securitate – inclusiv cu infraroşii – pentru controlul frontierei de sud. Libia s-a angajat de asemenea în negocieri cu Uniunea Europeană. În 9 iunie, a fost semnat un "program indicativ" dotat cu 60 milioane de euro, cu dispoziţii privind controlul imigraţiei clandestine.

Turcia, noua poartă de intrare în Europa

Toate aceste schimbări redesenează harta migraţiei mediteraneene. Fluxurile s-au deplasat spre est şi noua mare poartă de acces în Europa este acum Turcia. Potrivit biroului UNHCR din Istanbul, autorităţile turceşti au arestat aproximativ 70 000 de migranţi în situaţie ilegală în 2009. O cifră mare, dar care reflectă doar parţial realitatea. Este greu de a ştiut dacă nu este decât o "amânare" migratorie. Migranţii care sosesc în Turcia sunt adeseori afgani, somalezi sau eritreeni şi nu originari din Africa de Vest. Potrivit ONG-urilor, există numeroşi migranţi blocaţi în Maghreb în aşteptarea unor zile mai bune. Marocanii, neavând nevoie de viză pentru a vizita Thailanda, ar ocoli parţial problema prin zboruri Maroc-Bangkok-Istanbul.

Din Turcia, s-au constituit în orice caz două drumuri principale. Un traseu "de nord", care trece prin Bulgaria, România şi continuă spre nordul Europei. Şi un traseu "de sud", prin Grecia, spre Italia, Franţa, Spania...

În această nouă configuraţie, Grecia se luptă să facă faţă. În 2008, potrivit datelor biroului UNHCR din Atena, circa 150 000 de migranţi au fost arestaţi pentru intrarea şi şederea ilegală pe teritoriul ei, fie 75% din totalul european, faţă de 50% în 2008. De la începutul anului, cifrele arată de asemenea că traseul pe uscat este privilegiat faţă de calea maritimă.

Una dintre preocupările majore ale ONG-urilor şi UNHCR-ului în acest nou peisaj rămâne totuşi soarta solicitanţilor de azil. Grecia este ţara europeană care acordă cel mai puţin statutul de refugiat. Iar în ceea ce priveşte Turcia, ea nu acordă acest statut imigranţilor din afara Uniunii Europene.