Alegeți o limbă
"Niciodată încă o Fortis". Cu această idee în cap, cei 27 de miniştri europeni ai Economiei şi Finanţelor au aprobat în 7 septembrie un "acord istoric" asupra unei supravegheri financiare întărite. Un acord care prevede crearea a trei autorităţi europene inedite de supraveghere. Dar oare aceşti "câini de pază" au dinţi?
"Cu siguranţă", afirmă Karel Lannoo, preşedintele think thank-ului european Centre for European Policy Studies (CEPS) şi observator critic al politicii financiare europene. "Din mai multe puncte de vedere este vorba de un acord istoric, care ne va permite să facem un mare pas înainte". Dar ce se va schimba cu adevărat? Hai să recapitulăm.
1. Punctele forte
Pentru prima oară, vor exista trei arbitri europeni - unul pentru bănci, unul pentru asigurări şi unul pentru pieţele financiare - care, în caz de dezacord cu supraveghetorii naţinali, vor putea interveni şi decide. Este indispensabil, aşa cum a demonstrat cvasi-naţionalizarea băncii Fortis, în 2008. Olanda şi Belgia au luat atunci în considerare propriile interese, ceea ce a dus la obstrucţionarea operaţiunilor de salvare. Nu exista într-adevăr nici un acord constrângător scris pe hârtie. Incepând cu 1 ianuarie 2011 lucrurile vor sta însă altfel.
Un sistem de ecrane-radar şi de alertă, european, va fi instaurat pentru riscurile sistemice. Un al patrulea câine european de pază va trebui să colecteze date pe lângă toate băncile, bursele şi companiile de asigurare. Riscurile majore pe pieţele financiare europene - în Europa numărăm nu mai puţin de 14 bănci afişând un bilanţ de mai mult de un miliard de euro - vor fi astfel determinate în timp util. Jean-Claude Trichet, preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE), va fi patronul acestui nou Consiliu european al riscului sistemic (ESRB). Spre marele regret al britanicilor…
Scopul sistemului este de a face astfel încât noii "câini de pază europeni" să nu se ocupe de supraveghetorii financiari naţionali decât în timp de criză. presiunea va trebui şi ea menţinută în afara acestor perioade. Dacă un supraveghetor naţional nu respectă legislaţia europeană, Europa va putea interveni de acum înainte. "Iar dacă o mare parte a activităţilor se situează în afara ţării de origine - ca de exemplu departamentul bancar de investiţii al Deutsche Bank, care se află la Londra - supravegherea va putea fi atribuită unei alte ţări", declară Lannoo.
Va fi posibilă, în acelaşi timp, o interdicţie a produselor financiare toxice. Noile organisme europene de control vor putea aborda problema pe lângă Comisia Europeană, care va trebui, la termen, să modifice legislaţia.
2. Punctele slabe
"Riscăm să nu dispunem de suficiente efective şi mijloace pentru a supraveghea corect băncile europene", atenţionează Lannoo: "Noile organisme vor trebui să asigure enorme controale suplimentare dar nu vor dispune de efectivele necesare acestei acţiuni. Finanţarea duce şi ea lipsă de claritate".
In documente, Europa îşi dotează câinii de pază cu o pereche de dinţi, dar nu sunt decât dinţi de lapte. Un exemplu: deocamdată, nu au fost prevăzute decât 40-50 de persoane pentru noua instanţă europeană. Derizoriu. Comparativ, Autoritatea britanică de servicii financiare (FSA) are un efectiv de 3 000 de persoane. Mai mult, noile organisme europene vor trebui să fie operaţionale în câteva luni. "Este imposibil. BCE a avut nevoie de şapte ani de rodaj", suspină Lannoo.
Pe de altă parte, la cererea englezilor, Statele membre pot să-şi opună veto-ul la fiecare decizie a noilor organisme europene care "are un impact asupra bugetului naţional". Din acest punct de vedere, Europa nu poate, de exemplu, să ceară Statelor membre să injecteze miliarde într-o bancă în dificultate.
3. Oportunităţile
Finanţarea fiind în mare parte asigurată de către Comisia Europeană, salariile supraveghetorilor europeni vor fi cu mult mai ridicate decât cele ale supraveghetorilor naţionali. "Ceea ce poate fi judicios pentru calitatea controlului", adaugă Lannoo. In trei ani, majoritatea măsurilor vor fi reevaluate. "Vom avea atunci posibilitatea de a adăuga competenţe suplimentare, ca un fel de control european al produselor derivate, clearing sau contabilitate".
4. Pericolele
Impactul veto-ului relativ la buget este poate mai important decât am crezut şi se pretează discuţiei. Când putem oare afirma că o măsură are sau nu un impact asupra unui buget naţional? Ieri, englezii se lăudau deja: "Noi n-am dat cheile Băncii Angliei", scria Financial Times. Insă Karel Lannoo nu vede aici nici o problemă: "In caz de dezacord, oricum Europa va decide".
Văzut din Londra
O nouă ameninţare pentru The City
Presa britanică este mai degrabă critică faţă de organismele de supraveghere europene aprobate la Bruxelles, chiar dacă entitatea însărcinată cu controlul băncilor îşi va avea sediul la Londra. Celelalte două vor fi la Paris şi Frankfurt, explică The Daily Telegraph, care subliniază faptul că Marea Britanie intenţionează să apere interesele The City. Londra se teme într-adevăr - şi nu ar fi prima oară - de "transferul de putere" spre Bruxelles, notează Financial Times, potrivit căruia o viitoare legislaţie europeană în materie financiară va veni să se grefeze pe acest "schelet". FT împărtăşeşte şi "temerile"care privesc "diferenţa de cultură dintre Londra şi pieţele bursiere de la Paris şi Frankfurt", bănuite de a-i "sufla" părţi din piaţă în cazul unei schimbări de reglementare.
