Alegeți o limbă
Proiectul de buget european care tocmai a fost hotărât este cam, trebuie spus, indigent. Acest text confirmă lipsa de ambiţie şi de viziune economică la nivelul celor Douăzeci şi Şapte într-o vreme când suntem în concurenţă directă cu ţări-continente precum Statele Unite, China sau India.
Acestea pun în aplicare strategii care aspiră către excelenţă în anumite sectoare şi promovează campioni care se folosesc de baza solidă a pieţei lor interne pentru a se avânta spre cucerirea lumii. Proiectul de buget al UE face exact invers: proiectele de viitor care ar putea servi drept propulsor pentru o strategie industrială europeană sunt masacrate. Acestea reprezintă doar o mică fracţiune din ajutoarele directe pentru agricultură şi doar puţin peste o zecime din bugetul total.
În schimb, sunt reînnoite aproape identic politicile din trecut fără a-şi pune întrebări despre pertinenţa lor. Astfel, vom continua să consacrăm mai mult de o treime din bugetul următorilor şapte ani ajutoarelor regionale în beneficiul ţărilor Europei de Est şi de Sud. Dar Grecia are ea cu adevărat nevoie de mai mulţi bani pentru a construi drumuri şi sensuri giratorii? Tensiunile în sânul zonei euro au scos la iveală eşecul acestor politici de subvenţii, atâta timp cât acestea nu sunt condiţionate de progrese verificabile şi verificate în materie de guvernanţă, transparenţă şi concurenţă.
Sabotarea proiectului european
Criza, transformarea accelerată a economiei planetare şi evoluţia extraordinară a relaţiilor de putere la nivel mondial ar fi trebuit să dea un avânt Europei: uniune în faţa unei Americi care se ridică de la pământ, uniune în faţa unei Chine cuceritoare, uniune într-o lume în care capitalul şi talentele sunt mai mobile. Criza şi provocările grele din anii 1930 sunt factorii care au făurit statul federal american, iar atunci bugetul său a fost crescut de la 3.4% din PIB în 1930 la 10% la sfârşitul deceniului. Istoria va reţine că Europa în criză a făcut invers, fiindcă îşi va reduce bugetul la 1% din PIB. Provocări mari, ambiţie mică...
Trebuie să tragem învăţături politice din acest prăpăd. Dezbaterea în jurul bugetului a fost luată ostatică de către o singură ţară, Marea Britanie, care nu este sigură că va continua să mai facă parte mâine din Uniune. David Cameron a venit cu scopul de a sabota interesul general european, şi a reuşit. După cum putem constata.
Dar în acest caz, să ducem concluziile până la capăt: dacă clubul celor Douăzeci şi Şapte este neputincios, gândirea strategică trebuie să aibă loc la nivelul zonei euro. Dar aici ar trebui reparate relaţiile cu Germania. Fiindcă aceasta este cealaltă învăţătură a dramei din Bruxelles: axa Paris-Berlin nu mai dă semne de viaţă. Să ne punem doar o dată întrebarea: văzută din Beijing sau din Washington, paralizia Europei este cu adevărat o veste proastă?
