Pare să fie un act de teatru în tevatura în curs în Franţa, Germania şi alte ţări europene, după dezvăluirile din ediţia web a revistei de ştiri germane Der Spiegel de weekend-ul trecut, potrivit cărora NSA a pus mai multe reprezentanţe diplomatice sub ascultare şi le-a supravegheat comunicaţiile interne. A-şi spiona aliaţii nu este de foarte bun gust, iar subiectul se discută rareori în public, în afară de cazurile când, ca şi acum, există scurgeri în presă de documente ale agenţiilor de informaţii. Altminteri guvernele de pe ambele maluri ale Atlanticului (şi de pretutindeni) îşi spionează duşmanii şi aliaţii de când hăul.

Este departe vremea când secretarul de stat Henry Stimson, justificându-şi decizia din 1929, de a desfiinţa serviciile de decriptare ale Departamentului de Stat, declara: "Gentlemen-ii nu citesc scrisorile altora". NSA a fost creată pe furiş în 1952, cu misiunea de a intercepta orice comunicare din străinătate, folosind în acest scop orice mijloc de supraveghere imaginabil.

Cele mai mici detalii, la secret

Noutatea este apariţia tehnologiei digitale, datorită căreia stocarea de informaţii este atât de ieftină şi analiza de date atât de rapidă încât agenţia nu mai este supusă niciunei constrângeri tehnice în ceea ce priveşte volumul de date pe care poate să le colecteze şi să le folosească. Un control politic devine cu atât mai necesar. Dar este greu de a vorbi despre aşa ceva atunci când până şi cele mai mici detalii sunt ţinute secrete, departe de privirile opiniei publice.

Majoritatea guvernelor europene sunt probabil conştiente de mult timp de capacităţile pe care le are NSA. Europeanul de rând, în schimb, nu ştia nimic până când Der Spiegel a publicat, săptămâna aceasta, numărul de apeluri telefonice, de e-mail-uri şi de SMS-uri private pe care NSA le supraveghează în fiecare lună în Europa. Revista citează cifra de 500 de milioane numai pentru Germania. Având în vedere această sumă de date, se poate gândi că o mare parte din activităţile de spionare ale NSA nu au probabil nicio legătură cu securitatea naţională a SUA sau cu lupta împotriva terorismului.

Prudenţă şi selectivitate

Spionarea cetăţenilor europeni de către NSA este perfect legală potrivit legislaţiei americane; agenţia are doar interdicţia de a spiona americani fără a fi autorizată de un tribunal. Aşa cum agenţiile de informaţii germane nu au dreptul să-i spioneze pe germani. Este naiv să credem că serviciile de informaţii aliate se abţin să facă schimb de informaţii atunci când unele au acces la ele şi altele nu.

Iată de ce indignarea liderilor politici europeni pare exagerată, ca şi ameninţările lor de a îngheţa negocierile asupra acordului de liber-schimb transatlantic (ascultările NSA ar fi avut drept scop de a da în vileag anumite strategii de negociere). Nu ar fi surprinzător să aflăm că şi europenii încercau să culeagă informaţii cu privire la strategia de negociere a SUA. Oricum, semnarea unui acord rămâne în interesul tuturor părţilor.

Aceste recente dezvăluiri ar putea avea consecinţe pozitive prin consolidarea cerinţelor Uniunii Europene în favoarea înăspririi regulilor în materie de compilare de date referitoare la persoane particulare, de către state precum şi de către întreprinderi. Aceste reguli nu vor fi probabil percepute ca stavile pentru activităţile clandestine ale NSA, dar ar putea constrânge agenţia să fie mai prudentă şi mai selectivă în practicile sale. Există strategii mai bune, în materie de consolidare a securităţii internaţionale, decât de a învrăjbi cetăţenii unora dintre aliaţii noştri cei mai apropiaţi.