“Pe hârtie, Parteneriatul Estic va mai su­praviețui ceva timp. De altfel, viitorul sum­mit este deja fixat, fiind prevăzut să aibă loc la Riga, în vara lui 2015. Numai că fără strălucirea și ghidajul fon­datorilor proiectului, Carl Bildt și Radosław Sikorski, cel mai probabil barca Par­teneriatului Estic va lu­neca haotic pe valuri, fără cârmă și busolă”. Într-un articol publicat în Revista 22, redactorul şef al acestei publicaţii, analistul Armand Goşu, deplânge lenta decădere a unui proiect care se anunţa vizionar.

“După războiul ruso-geor­gian din august 2008, care a surprins Occidentul ne­pregătit, Polonia și Suedia, prin Radosław Sikorski și Carl Bildt, au for­­mulat un răspuns de soft power la politica ru­sească de consolidare a in­fluenței în fostul spațiu so­vietic. Răs­punsul UE poartă nu­mele de Parteneriatul Es­­tic, proiect ce a fost lansat oficial la sum­mit-ul de la Praga, din mai 2009, după ce a fost aprobat de șefii de stat și de guvern din UE la Consiliul din decembrie 2008. Parteneriatul Estic a salvat de la aban­do­nare şase foste republici sovietice, trei din Europa de Est (Belarus, Ucraina și Re­pu­blica Moldova) și trei din Transcaucazia (Georgia, Armenia și Azerbaidjan)”, crede astfel autorul analizei.

“Par­te­neriatul a venit la momentul potrivit, ofe­rind o șansă acestor popoare și întreținând dorința, aproape mistică, de a se apropia de Occident și de a limita influența ru­sească. Parteneriatul Estic a fost colacul de salvare de care s-au agățat opoziția po­litică din țările respective, societatea ci­vilă, noile generații, în tentativa de a sal­va instituții democratice, de a limita ex­cesele autocraților de la Minsk, Erevan sau Baku”.

Citiți articolul integral în Revista 22.