Pieţele financiare s-au strecurat printr-una din numeroasele falii ale sistemului european, provocând o nouă cădere a burselor şi o creştere a dobânzilor, care agravează acum criza datoriilor interne ale statelor suverane din zona euro. Dar şi această furtună, ca şi cele care au precedat-o, reprezintă un simptom al unui dezechilibru politic.

Un dezechilibru pe fondul căruia moneda euro va putea supravieţui cu greu. Ezitările care au oferit de data aceasta un pretext de atac au fost cauzate de întârzierea incredibilă a birocraţiei europene de a aplica deciziile luate pe 21 iulie cu ocazia reuniunii şefilor de stat şi de guvern. Se pare că, dacă totul va merge bine, deciziile "urgente" luate în iulie vor fi puse în aplicare abia din septembrie. Iar atunci vor fi insuficiente.

Pe 4 august, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, îndemna guvernele statelor membre UE să implementeze rapid deciziile luate în iulie, care, "evident, nu au efectele scontate", Banca Centrală Europeană a încercat să repare încă o dată "barca euro" anunţând că a decis, cu o "majoritate covârşitoare", să reia achiziţionarea, pe pieţele secundare, a certificatelor de trezorerie emise de statele aflate în dificultate.

BCE a acţionat forţată

Banca Centrală Europeană suspendase din luna mai intervenţiile de acest fel, cerând ca această sarcină să fie transferată Fondului European de Stabilitatea Financiară (FESF). Dar, văzând că acest fond este blocat de lentele proceduri europene, BCE a fost nevoită să intre încă o dată în acţiune. Nu a făcut-o din proprie iniţiativă, decizia fiind luată cu majoritate de voturi, dar cu probabila opoziţie a germanilor. Iar acţiunea nu a calmat pieţele financiare.

În aceste condiţii, criza va continua sau, cel puţin, se va repeta la intervale din ce mai apropiate. Până când, aşa cum cere José Manuel Barroso, statele membre vor reflecta la complexitatea situaţiei şi la "deciziile incomplete luate până acum".

Adevărul este că toată lumea ştie că singurul medicament care poate salva moneda euro este Europa. Dar Germania cancelarului Angela Merkel nu dă undă verde acestei terapii. Alte state nu au forţa de a schimba ideea Berlinului. Iar pieţele financiare mizează de mai mult de un an pe faptul că pacientul va muri înainte de a primi tratamentul de care are nevoie.

În pofida crizei complexe din prezent, problema este simplă. Fără a se înşela, pieţele financiare nu cred că moneda euro poate exista prin menţinerea separată a responsabilităţii datoriilor statelor suverane şi aplicând dobânzi diferite pentru certificate de trezorerie emise de fiecare stat în aceeaşi monedă.

Soluţia există, dar este blocată de Germania

Aşa cum s-a propus în mai multe rânduri, soluţia constă în acceptarea responsabilităţii comune pentru datoriile publice acumulate. La acest obiectiv se poate ajunge, cel puţin parţial, prin emiterea de euro-obligaţiuni care să acopere o cotă semnificativă din datoriile europene. Reversul politic al acestei măsuri ar fi renunţarea la suveranitatea naţională în privinţa politicilor echilibrelor bugetare, prerogativele urmând să fie preluate de un "ministru de Finanţe european". De altfel, în momentul de faţă, marjele de autonomie ale guvernelor naţionale în privinţa echilibrelor bugetare sunt deja extrem de limitate.

Până acum, adoptarea acestei soluţii a fost blocată de Germania, care este echilibrată din punct de vedere bugetar şi nu doreşte să îşi asume datoriile enorme acumulate de ţări precum Italia sau Grecia. Pentru a se trece peste blocajul impus de Berlin, s-a recurs la sisteme extrem de complexe şi puţin eficiente, precum Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF). Dar de acum este clar că acest tip de paliativ constituie doar un stimulent pentru speculaţiile pe diferenţele între rata dobânzilor. În ultimele luni, multe voci au denunţat "egoismul" germanilor, lansând apeluri în favoarea unei fantomatice "solidarităţi europene".

În realitate, soluţia la această problemă poate veni doar atunci când, şi dacă, Germania va înţelege că sfârşitul monedei euro, al pieţei unice, şi inevitabila catastrofă financiară care ar urma riscă să o coste mai mult decât asumarea în comun a datoriilor europene. Până acum, niciun stat nu a avut curajul să o critice pe Angela Merkel pentru această alegere.

Dar, dacă guvernele aşteaptă prea mult, pieţele vor avea dificultăţi şi mai mari. În condiţiile în care Italia este luată cu asalt, momentul deciziei finale nu poate întârzia prea mult. Dacă Germania va spune "da", moneda euro şi Europa vor fi salvate. În caz contrar, să ne pregătim de ce este mai rău, inclusiv Germania.